Contabilitatea decontărilor cu debitori și creditori diverși - SC Iulius Agriment SRL

ARGUMENT

Contabilitatea s-a nascut din necesitati practice ale activitatii economice si s-a dezvoltat o data cu acestea.În literatura contabila universala si autohtona nu s-a ajuns multa vreme la o parere unitara privind caracterul de stiinta, tehnica sau arta a contabilitati. Unii autori au considerat contabilitatea o arta, deoarece apreciau ca nu are la baza norme si principii care sa permita folosirea ei de catre oricine, si ca urmare numai persoanele înzestrate cu anumite însusiri pot tine si utiliza conturile.

Dupa altii, contabilitatea ar fi o tehnica, pentru ca se ocupa de înregistrarea metodica a operatiilor economice în registre, de tinerea de socoteli, de conturi si calcule contabile neavând o teorie care sa-i defineasca obiectul, metoda de cercetare si particularitatile ei fata de alte stiinte. Contabilitatea are o terminologie, un obiect si metoda proprie de cercetare a obiectului, care îi demonstreaza independenta si particularitatile ei fata de alte stiinte.

Obiectul de studiu al contabilitatii având un caracter obiectiv a existat din totdeauna, a evoluat treptat pe masura evolutiei cantitative si calitative a activitatii economice, a succesiunii modurilor de productie. Influenta operatiilor economice si financiare asupra volumului si structruii bunurilor ecomonice si surselor de finantare,respective modificarile provocate de operatiile in cauza a fost demonstrata utilizand bilantul contabil ca instrument de inregistrare.In acest scop,s-a intocmit cate un bilant distinct dupa fiecare operatie economica sau financiara prin care s-a redat noua situatie a bunurilor economice si surselor de finantare ale unitatilor patrimoniale ,determinate de modificarile la care au fost supuse bunurile economice si sursele de finantare.

Practic insa,urmarirea completa si neintrerupta a modificarilor la care sunt supuse bunurile economice si sursele de finantare ale unitatii patriminoale nu poate fi realizata cu ajutorul bilantului.Intocmirea dupa fiecare operatie economica sau financiara care a produs modificarii in situatia patrimoniului unitatii,a cate un bilant distinct ar fi un lucru extreme de greu,din cauza numarului mare de astfel de operatii care au loc zilnic in cadrul unitatii respective.In afara de asta chiar daca ar fi posibila intocmirea situatiei,adica existentul de bunuri economice si surse de finantare la momentul respective,dar nu ar arata sub influenta unor modificari din perioada precedenta s-a ajuns la noua situatie.Aceasta se explica prin faptul ca in bilant nu pot fi reprezentate operatiile economice si financiare care au avut loc in cursul perioadei expirate.Ori contabilitatea trebuie sa asigure cunoasterea nu numai a situatiei economice si financiare a unitatii in cauza la un moment dat,ci si a modului cum s-a desfasurat activitatea acestuia pe o anumita perioada de timp,ce modificari,in sensul cresterilor si micsorarilor,s-au produs zi de zi volumul si stuctura elementelor patrimoniale de active si pasiv de care dispun.

Din considerentele respective,contabilitatea a trebuit sa recurga la un alt procedeu al metodei sale de lucru,conceput special in acest scop,care sa permita inregistrarea,urmarirea si decursul unei perioade de gestiune asupra elementelor patrimoniale de bunuri economice si surse de finantare ale unitatii patrimoniale.Acest procedeu poarta denumirea de cont si este cel mai reprezentativ dintre procedeele metodei contabilitatii de la care deriva insasi denumire ei.

Cu ajutorul contului se urmăreşte operativ existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale. Exprimarea se realizează în etalon bănesc (bani) cu ajutorul cărora se evaluează bunurile, datoriile şi tranzacţiile economice. Prin prisma principiului dublei înregistrări a informaţiilor, contul contabil se prezintă ca o balanţă, sau sub forma literei T, partea stângă purtând numele de Debit, iar partea dreaptă purtând numele de Credit. Într-o parte a contului se înregistrează creşterile iar în cealaltă parte se înregistrează scăderile. Lista conturilor folosite de o entitate se numeste Plan de conturi.Astfel in planul de conturi intalnim conturi de activ si pasiv. In timp ce activul reflecta totalitatea bunurilor economice existente in unitatea patrimoniala la un moment dat, adica solduri finale debitoare ale conturilor de activ,debitor reflecta existemul si majorarile unui singur element de activ in cazul conturilor de activ, sau micsorarile unui asemenea, in timp ce pasivul reflecta totalitatea surselor de finantare existente la un moment dat, adica solduri finale creditoare unui singur element de pasiv, in cazul conturilor de pasiv, sau micsorarile unui singur element de activ, in cazul conturilor de activ.

Conturile de activ incepand sa functioneze prin a se debita si se debiteaza cu existentul si cresterile de activ,creditandu-se cu miscorarile de activ, iar la sfarsitul exercitiului financiar au intodeauna sold final debitor, sau sunt soldate.

Conturile de pasiv incep sa functioneze prin a se credita si se crediteaza cu existentul si cresterile de pasiv, debitandu-se cu micsorarile de pasiv, iar la sfarsitul exercitiului financiar au intodeauna sold final creditor sau sunt soldate.

Pentru realizarea obiectului lor de activitate, agenţii economici intră în relaţii cu diferite persoane fizice şi juridice, care în contabilitate se numesc terţi.Exemple: furnizori, clienţi, salariaţi, asociaţi, bugetul statului, diverşi creditori şi debitori.

Aceste relaţii se reflectă în contabilitate sub forma datoriilor şi creanţelor, a căror durată nu depăşeşte, de regulă, 1 an.In sfera decontărilor cu terţii reflectate de clasa 4 de conturi se includ datorii şi creanţe de exploatare, financiare şi excepţionale, mai puţin creditele şi dobânzile aferente acestora.

Creantele intreprinderii reprezinta valorile ecomonice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice si pentru care urmeaza sa primeasca un echivalent valoric.Acest echivalent valoric poate fi reprezentata de o suma de bani,de o lucrare executata sau de un serviciu prestat.Toate persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de o valoare avansata urmand sa dea echivalent corespunzator sunt denumite generic debitori.

Datoriile fata de tertii exprima fondurile sau capitalurile furnizate de tertii pentru care unitatea patrimoniala trebuie sa restituie echivalentul valoric sau sa acorde o prestatie.

Spre exemplificarea celor spuse mai sus,voi folosi ca exemplu conturile 461("Debitori diversi" )si 462("Creditori diversi”).

Capitolul I:Contul,generalizare

Contul procedeu de baza al contabilitatii

1.1.CONTINUT

Contul este un procedeu specific al metodei contabilitatii care reflecta existenta si miscarea fiecarui element patrimonial,ca efect al modificarilor produse de operatiile economice ce au loc intr-o perioada de gestiune.Acest procedeu este conceput in asa fel incat sa preia existentele de activ si de pasiv in bilantul initial de la inceputul perioadei de gestiune inregistreaza modificarile in patrimoniu,ca in finele perioadei sa ofere existentele patrimoniale necesare intocmiri bilantului final pe baza relatiei matematice :

EXISTENTELE INITIALE +CRESTERI-MICSORARII=EXISTENTE FINALE

Conturile se deschid pentru elemente patrimoniale si in functie de continutul economic al fiecarui element component,conturile au un continut economic.

In cadrul activitatilor economice desfasurate,elementele parimoniale sunt intr-o continua miscare si transformare.Astfel operatiunile economice care duc la cresterea activelor genereaza venituri,iar cresterea pasivelor genereaza cheltuieli.Deci exista conturi deschise pentru venituri si conturi deschis pentru cheltuieli.