Controlul calității activității de audit financiar

Asigurarea calităţii misiunilor de audit financiar este una din cerinţele fundamentale promovate prin actele normative care reglementează profesia, precum şi, mai recent, prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare consolidate, care transpune, în legislaţia naţională, prevederile Directivei Europene 2006/43. În contextul evenimentelor internaţionale din ultimul timp, al crizei economice mondiale care reverberează şi în ţara noastră, aşteptările interesului public privind exercitarea cu profesionalism a activităţii de audit sunt nu numai legitime, dar şi absolut necesare într-o piaţă a investiţiilor, a finanţării aflată în contracţie.

Organismul profesional român, Camera Auditorilor Financiari, are obligaţia legală de a realiza – printr-un departament specializat – monitorizarea executării misiunilor de audit, spre a impune respectarea strictă a standardelor şi a moralei profesiei.

Metodologia de cercetare

Rezultatele inspecţiilor nu rămân undeva în sertar, limitate la eventuala sancţionare a unor neregularităţi. Consiliul Camerei le analizează periodic, spre a stabili cele mai potrivite măsuri pentru îndreptarea aspectelor negative şi întărirea calităţii profesionale a activităţii de audit.

Lucrarea de faţă reprezintă o sinteză a cercetărilor întreprinse cu ocazia inspecţiilor efectuate şi a presupus studierea rapoartelor de activitate ale Departamentului în perioada 2006-2008, examinarea bazei de date cuprinzând rezultatele inspecţiilor efectuate în aceeaşi perioadă, analiza notelor de inspecţie încheiate la auditorii financiari care au prezentat rezultate mai slabe, extragerea unor date şi fenomene reprezentative din dosarele disciplinare şi din procesele verbale încheiate de către inspectorii DMCP cu ocazia investigării unor aspecte sesizate de diferite organe de supraveghere şi control sau de către unii clienţi în legătură cu munca unor auditori financiari.

În acest sens, sunt date exemple şi sunt prezentate, succint, câteva studii de caz. De la bun început, trebuie remarcat trendul general pozitiv al creşterii consistente a calităţii exercitării activităţii de audit financiar, ca o dovadă a creşterii prestigiului şi recunoaşterii profesionalismului acestuia în România şi pe plan internaţional. Considerăm că la o asemenea imagine pozitivă a contribuit şi monitorizarea atentă în permanenţă a activităţii auditorilor, care a permis adoptarea operativă, în cunoştinţă de cauză a măsurilor de îndreptare care se impun.

CAPITOLUL 1

Categorii de erori constatate cu ocazia inspecţiilor de calitate

I. Erori datorate neînţelegerii cadrului contractual şi a naturii serviciului pe care îl doreşte clientul de audit:

Deosebim erori ale auditorului, dar şi erori care aparţin clientului misiunii:

1. Clientul de audit a efectuat o achiziţie publică, încredinţând unei firme de non-audit, contractul pentru un pachet de servicii, incluzând servicii de management comercial, consultanţă juridică, precum şi de audit financiar. Pentru cea din urmă prestaţie, firma de non-audit încheie separat un subcontract cu o firmă de audit.

Conducerea entităţii se adresează Camerei pentru soluţionarea neînţelegerii, în situaţia în care AGA nu semnează situaţiile financiare, nerecunoscând valabilitatea Raportului auditorului independent, care a fost semnat de firma non-audit.

Abordarea cazului de către Cameră:

- Camera nu este în drept să administreze modul de aplicare, de către entităţile auditate, a prevederilor legale referitoare la achiziţiile publice şi nu este abilitată să soluţioneze un conflict etic.

- În conformitate cu prevederile secţiunii 290 din Codul etic pentru auditorii profesionişti, furnizarea unor servicii de consultanţă comercială, juridică şi financiară unui client de audit poate reprezenta o ameninţare

la adresa independenţei auditorului financiar, fiind necesară aplicarea unor măsuri de protecţie, pentru a elimina ameninţarea sau pentru a o reduce până la un nivel acceptabil, cum sunt:

- politici şi proceduri pentru a interzice persoanelor care asigură clientul de audit să ia decizii manageriale în numele clientului;

- utilizarea auditorilor profesionişti care nu sunt membri ai echipei de asigurare pentru a presta serviciul;

- implicarea altor persoane cum ar fi, spre exemplu, experţi independenţi.

- Singura soluţie legală ar fi măsura de încredinţare a prestaţiilor de audit financiar în exclusivitate firmei de audit, condiţionat de:

- aplicarea măsurilor exemplificate, care nu au un caracter exhaustiv,

- semnarea raportului de audit numai de către firma de audit, urmând ca rapoartele şi celelalte documente aferente serviciilor de diagnostic în domeniile comercial, juridic şi financiar să fie asigurate de către firma nonaudit.