Diagnoză financiară

Diagnosticul financiar

1. Noţiuni generale

Diagnosticul financiar constă într-un ansamblu de instrumente şi metode care permit aprecierea situaţiei financiare şi a performanţelor unei întreprinderi.

Scopul diagnosticului financiar este de a aprecia situaţia financiară a întreprinderii. Pe baza acestui diagnostic are loc elaborarea unei noi strategii de menţinere şi dezvoltare în mediul specific economiei locale. În sens general, finalitatea diagnosticului financiar constă în oferirea de informaţii financiare atât celor din interiorul întreprinderii, cât şi celor interesaţi din afara acesteia.

Când problema diagnosticului este pusă din interiorul întreprinderii (diagnostic financiar intern) utilizatorii pot fi conducătorii, acţionarii actuali sau salariaţii. Obiectivul urmărit în acest caz este de a detecta eventuale situaţii de dezechilibru financiar şi de a adopta noi decizii de gestionare a întreprinderii. Aceste decizii se bazează pe identificarea originii şi cauzelor dezechilibrelor, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe stabilirea măsurilor de remediere a dezechilibrelor.

Când problema este pusă din exteriorul întreprinderii (diagnostic financiar extern) utilizatorii pot fi analiştii financiari, acţionarii potenţiali, organisme bancare şi financiare sau chiar statul. Obiectivul urmărit este capacitatea financiară a întreprinderii de a genera profit, capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt sau lung (lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii), precum şi valoarea întreprinderii.

De cele mai multe ori utilizatorii externi au nevoie de un diagnostic financiar fie pentru acordarea de credite întreprinderilor (în special băncile), fie pentru luarea deciziilor de pătrundere în capitalul unei întreprinderi (acţionari potenţiali sau alte întreprinderi).

Atât analiza pe plan intern cât şi cel extern are ca obiectiv aprecierea performanţelor întreprinderii şi a riscurilor la care aceasta este pusă şi urmăresc:

- analiza rentabilităţii;

- analiza riscului;

- analiza valorii întreprinderii.

De obicei, diagnosticul este efectuat numai în caz de grave dificultăţi sau când cineva cere o astfel de lucrare. Independent de rezultatele înregistrate de întreprindere sau de desfăşurarea evenimentelor, elaborarea unui diagnostic financiar trebuie sa aibă loc periodic. Diagnosticul financiar identifică factorii favorabili şi nefavorabili care vor afecta activitatea viitoare a întreprinderii.

De cele mai multe ori informaţiile diagnosticului financiar trebuie completate cu informaţii referitoare la mediul extern al întreprinderii (starea economiei, a sectorului de activitate), informaţii referitoare la potenţialul tehnic şi uman, potenţial comercial şi juridic, managementul întreprinderii (informaţii dependente de întreprinderi). Toate aceste elemente influenţeaza performanţele financiare ale întreprinderii determinând, în final, competitivitatea acesteia.

Folosind metode şi tehnici specifice, diagnosticul financiar permite aprecierea situaţiei financiare trecută şi actuală, pe baza informaţiilor furnizate pentru luarea deciziilor de către conducere acesta vizează viitorul.

Informaţiile necesare pentru efectuarea diagnosticului financiar sunt preluate din situaţiile financiare simplificate care cuprind:

o bilanţul,

o contul de profit şi pierdere,

o anexa la bilanţ.

Diagnosticul financiar - este un instrument al analizei financiare. Analiza financiară, ca un studiu metodic al situaţiei financiare, foloseşte instrumente şi mijloace specifice adaptate scopului urmărit şi conduce la un diagnostic financiar al întreprinderii; care este o componentă a diagnosticului general (economico-financiar).

Termenul “diagnostic”, preluat din grecescul “diagnostikos” (apt de a cunoaste), împrumutat din practica medicinei, este un demers care vizează recunoasterea anumitor “boli” dupa “simptomele” lor, în vederea descoperirii cauzelor si instituirii “terapiei". Diagnosticul financiar, elaborat pe baza analizei financiare, procedează în acelaşi mod, având câteva obiective generale:

- analiza creşterii şi rentabilităţii prin fluxuri;

-evidenţierea disfuncţionalităţilor sau elementelor nefavorabile în situaţia financiară şi a performanţelor întreprinderii;

- identificarea cauzelor dificultăţilor prezente sau viitoare ale întreprinderii;

- prezentarea perspectivelor probabile de evoluţie a întreprinderii şi propunerea unor acţiuni pentru ameliorarea sau redresarea situaţiei şi a performanţelor întreprinderii.

Diagnosticul financiar presupune, aşadar, unele judecăţi asupra sănatăţii financiare a întreprinderii, “punctele forte” si “punctele slabe” ale gestiunii financiare, prin care se pot aprecia performanţele şi riscurile trecute, prezente şi viitoare şi măsurile ce se impun.

Obiectivele diagnosticului financiar, subordonate scopului diversilor utilizatori interni sau externi, poate fi efectuat atât din interiorul cât şi din exteriorul întreprinderii. Studiul contului de rezultat dă o viziune dinamică a activităţii, deoarece variabilele sale sunt în principiu fluxuri, care decurg din ciclul de exploatare, permiţând întelegerea modului în care este format rezultatul: fluxurile de intrări (veniturile) si fluxurile de ieşiri (cheltuielile).