Eficiența managementului

1. MANAGEMENTUL ŞI ROLUL ACESTUIA ÎN

ACTIVITATEA UNITĂŢILOR ECONOMICE

În procesul reconstrucţiei economice complexitatea şi varietatea vieţii social-economice devine mai amplă, iar sarcinile economice ale agentului economic pun cerinţe noi în economia de piaţă.

Astfel au apărut implicaţii asupra componentelor structurale ale societăţii, ale colectivelor de oameni, reieşind necesitatea ştiinţei manageriale şi adaptării acesteia la noile condiţi de tranziţie.

Ca atare, cunoaşterea conţinutului şi rolului managementului activităţii economice constituie un imperativ nu numai faţă de propria muncă individuală, ci şi faţă de întregul colectiv de muncă şi mai ales competivitatea din cadrul pieţei.

1.1. - CONŢINUTUL ŞTIINŢIFIC AL MANAGEMENTULUI

Ca proces de orientare a oamenilor în cadrul unui efort organizat, managementul este considerat ca o formă a muncii intelectuale, cu o funcţie specifică în societate, bazată pe un fond de cunoştinţe în continuã creştere şi dezvoltare. Managementul se caracterizează printr-o trãsãtura constantă, cu obiective identice: de a comanda, orienta, controla şi coordona activitatea pentru realizarea unor scopuri şi obiective. Deci managementul trebuie considerat o muncă cu anumite trăsături specifice, fară a neglija faptul cã munca de conducere este prin excelentă o activitate socialã, care a apărut cu mult înainte de ştiinţa managerială.

Managementul ca activitate economică distinctă contribuie la sporirea eficienţei economice a societăţilor comerciale şi regiilor autonome, prin următoarele modalităţi :

1)- Managementul la nivelul societăţilor comerciale potenţează munca de execuţie la nivelul fiecãrui loc de muncă. Această acţiune se reflectă prin sporirea productivităţii muncii. Prin urmare, o bună conducere a înterprinderii reuşeşte să asigure condiţii tehnice, umane, informaţionale şi financiare necesare ca productivitatea să fie ridicatã, rezultat al unui grad sporit de folosire a timpului de muncă şi de structura corespunzătoare acestuia.

2)-Managementul contribuie la sporirea eficienţei şi prin amplificarea funcţionalităţii globale a firmei, generată de raţionalizarea ansamblului conexiunii decizionale, informaţionale şi organizaţionale . Eficienţa rezultã din modul de îmbinare a resurselor materiale, financiare şi informaţionale la nivel de firmă.

3)- Managementul contribuie la creşterea eficienţei şi prin integrarea la un nivel superior a activităţilor firmei în cadrul pieţei şi economiei naţionale, pe baza de criterii economice, ceea ce are ca urmare economisirea absolută şi relativã de munca vie şi materializată.

4)- În sfera managerială are loc abordarea contextuală a eficienţei, bazată pe conceperea întreprinderii ca un sistem deschis, integrat, pe multiple planuri şi interese, în cadrul economiei naţionale şi internaţionale .

În condiţiile dezvoltarii şi modernizãrii unei economii de piaţă, managementul, din punct de vedere practic şi teoretic, se află în plin proces de afirmare şi statornicire. Managementul, ca disciplinã ştiinţifică independentă, are un domeniu unitar, deoarece ea se realizează pe baza unor teorii, principii, norme, metode şi tehnici ce se reunesc în ştiinţa managerială. În definirea conducerii trebuie avută în vedere tripla semnificaţie a acestei noţiunii :

-managementul ca activitate are un anumit fel de muncă;

-cadrele ce desfăşoară aceasta activitate au un sistem de lucru;

-managementul ca ştiinta pe baza căruia se desfãşoară întreaga activitate de conducere.

Ca activitate, ca un fel de muncă specifică, managementul poate fi definit ca acţiune de dirijare a grupului, de alegere a căii, sau organizarea şi realizarea acţiunilor îndreptate către îndeplinirea anumitor obiective. Literatura de specialitate arată că procesul conducerii poate fi definit ca totalitatea metodelor cu ajutorul cărora se determină, se clasifică şi se realizează scopurile şi sarcinile unui anumit grup.