Etica managerială și responsabilitatea socială

Etica managerială

Etica în afaceri este un domeniu academic şi un subiect de dezbatere public foarte recent. Etica în afaceri este domeniul care ar trebui să clarifice problemele de natura morală ce se ridică în mod curent în activitatea agenţilor economici într-o societate corporatistă.

Etica în afaceri poate fi definită ca un set de principii sau argumente care ar trebui să guverneze conduita în afaceri. În sensul cel mai frecvent utilizat, etica în afaceri este un domeniu de investigaţii filozofice, având propriile sale probleme sau subiecte de discuţie, specialişti, publicaţii, centre de cercetare şi o varietate de curente sau şcoli de gândire.

Cu alte cuvinte, într-o definiţie mai realistă, etica în afaceri urmăreşte să evalueze şi să susţină cu argumente raţionale valorile şi normele morale care ar trebui să guverneze jocul economic, este studiul modului în care normele morale personale se aplică în activităţile şi scopurile întreprinderii comerciale.

Etica se referă la principiile comportamentului şi ale motivaţiei morale. Astfel de principiu nu dictează întodeauna un singur curs “moral” al acţiunilor, ci oferă o metodă de evaluare şi decizie a opţiunilor concurente.

Deoarece etica nu este aritmetică, iar soluţiile problemelor etice nu sunt mereu evidente, în istoria reflecţiei morale s-au conturat moduri diferite de abordare (teorii etice). O teorie etică încearcă să ofere un sistem coerent de principii morale generale, reguli de aplicare a acestora şi proceduri de a alege opţiunea morală în cazuri practice. Trei tipuri de teorii sunt astăzi predominante, iar acestea sunt urmatoarele:

- Utilitarismul: clasa de teorii care se concentrează asupra acţiunii morale şi persupune consecinţele acţiunilor drept criteriu de evaluare. Într-o versiune clasică a utilitarismului, formulate de filozoful englez John Stuart Mill, morala va fi considerată acea acţiune care va produce maximum de fericire (“utilitate”) pentru cât mai mulţi oameni.

- Deontologismul (etica normelor sau a regulilor): în acest tip de teorie, accentual cade pe respectul pentru principiile şi regulile morale şi pe intenţiile celui care face acţiunea. Alegerea unui curs al acţiunii va fi morală dacă este motivată de respectarea datoriei şi nu de alte considerente. Cea mai cunoscută varianta a deontologismului este cea construită de Immanuel Kant.

- Etica virtuţii: tip de teorie etică ce decurge dintr-o tradiţie venerabilă, prima formulare închegată aparţinându-i în antichitate, lui Aristotel.

Ceea ce este supus aici evaluării morale este caracterul persoanei şi nu intenţiile care o animă ori acţiunile pe care le întreprinde. O persoană morală este o persoană cu un caracter virtuos, iar acţiunile sale nu sunt altceva decât o oglindire a caracterului.

A fi etic nu se confundă pe deplin cu a te conforma unor modele de conduită acceptate de societate, pentru că în multe cazuri oamenii cultivă adevarate tipare comportamentale juste sub aspect etic, dar nu întodeauna etice.

În primul rând etica se referă la cutumele şi la obiceiurile tradiţionale specifice anumitor culturi, care se regăsesc şi în domeniul economic.

Importanţa eticii manageriale este faptul că puterea şi influienţa firmelor private asupra societăţii este acum mai mare decât a fost vreodata până acum, iar politicile imorale, frecvente în mediul de afaceri, pot provoca imense daune şi prejudicii indivizilor, comunităţii şi mediului ambient.

Odată cu creşterea influienţei sectorului privat asupra întregii vieţi economice şi sociale , interesul canalelor mediatice faţă de lumea afacerilor a sporit constant.

Creşterea interesului faţă de etica în afaceri este determinată de schimbarea naturii înseşi a afacerilor în contextual ultimilor decenii, în care a luat o amploare evidentă procesul de globalizare. Firmele comerciale devin tot mai transfrontaliere, mai complexe şi mai dinamice decât au fost vreodată. Ca o consecinţă, apar probleme noi, iar certitudinile valoric-normative ale mediilor de afaceri locale sunt înlocuite de relativitatea unui context multinaţional şi multicultural, în care criteriile corectitudinii morale diferă şi se modifică rapid.

Etica este strâns legată de respectul faţă de lege. Astfel, aceasta este o datorie morală, deoarece orice cod juridic încorporează multe invăţături morale, iar considerentele de natură etică joacă un rol important în evoluţia sau interpretarea legii.

Etica managerului generează o anumită imagine personală în faţa angajaţilor şi o imagine a organizaţiei în faţa comunităţii şi a societăţii. În contextul în care organizaţiile devin tot mai mari şi mai puternice apare necesitatea ca acestea să acţioneze într-un mod etic, responsabil din punct de vedere social. În mare parte aceasta înseamnă, din partea lor, o preocupare pentru satisfacerea nevoi lor de produse şi servicii ale societăţii în general