Fiscalitate - impozitele și taxele locale

Introducere

În cadrul oricărei economii naţionale există o serie de participanţi, între care se stabilesc relaţii multiple şi complexe, grupaţi după diferite criterii de clasificare, cum ar fi în: familii, entităţi economice private sau de stat, bănci, instituţii publice, etc.

Alături de mediul creat prin aceste relaţii, la nivel individual sau colectiv, în vederea realizării unui climat care să asigure echilibrul şi performanţa activităţii umane, sunt necesare anumite bunuri şi servicii cu caracter comun, colectiv. Este vorba despre acele bunuri şi servicii ce pot fi utilizate la nivel local sau naţional, pentru care însă dreptul de proprietate şi administrare aparţine statului, purtând denumirea de bunuri şi servicii publice. În vederea creării şi asigurării funcţionalităţii acestora statul are nevoie de finanţe.

Finanţele publice sunt asociate cu resursele, cheltuielile, împrumuturile, datoria statului, unităţilor administrativ-teritoriale, şi ale altor instituţii publice. )

Finanţarea se realizează din fonduri financiare publice colectate de la comunitate, persoane fizice şi juridice, sub forma de impozite, taxe sau contribuţii cu caracter obligatoriu.

În România colectarea acestor fonduri financiare este reglementată de Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, precum şi de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură Fiscală.

Prin Codul Fiscal sunt reglementate:

• cadrul legal privind impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii, menţionate în actul normativ, care se fac venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale;

• contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale;

• modul de calcul şi de plată a acestora;

• procedura de modificare a acestor impozite, taxe şi contribuţii sociale. )

Prin Codul de Procedură Fiscală se stabileşte cadrul legal de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale obligatorii reglementate de Codul Fiscal.

Impozitele şi taxele reglemntate au la bază următoarele principii:

• neutralitatea măsurilor fiscale – se asigură condiţii egale investitorilor, capitalului român şi străin;

• certitudinea impunerii – se asigură stabilirea exactă a termenelor, modalitatea şi sumele de plată pentru fiecare plătitor;

• justeţea impunerii sau echitatea fiscală – se asigură stabilirea sarcinii fiscale în funcţie de mărimea veniturilor sau a proprietăţilor contribuabilului;

• eficienţa impunerii – se asigură niveluri similare ale veniturilor bugetare de la un exerciţiu bugetar la altul;

• predictibilitatea impunerii – se sigură stabilitatea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor obligatorii, pentru o perioadă de cel puţin un an.

Impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii reglementate de Codul Fiscal sunt:

a) în categoria impozitelor şi taxelor intră:

- impozitul pe profit

- impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

- impozitul pe venit

- impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi

- impozitul pe reprezentanţe

- taxa pe valoarea adăugată

- accizele

- impozitele şi taxele locale

- impozitul pe construcţii

b) în categoria contribuțiilor sociale obligatorii intră:

- contribuțiile de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;

- contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

- contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

- contribuțiile asigurărilor pentru șomaj datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj;

- contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat;

- contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, datorată de persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator potrivit art. 4 din Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu modificările ulterioare.