Gestiunea Riscului de Credit în Activitatea Bancară pe Exemplul Unicredit Țiriac Bank Bacau

INTRODUCERE

În ultimele două decenii, inovaţiile rapide de pe pieţele financiare şi internaţionalizarea fluxurilor financiare au modificat sectorul bancar făcandu-l aproape de nerecunoscut. Atât progresul tehnologic cât şi liberalizarea au oferit noi oportunităţi pentru bănci şi instituţiile nebancare, exercitând presiuni competitive sporite asupra acestor doua entităţi.

Profiturile asociate unor astfel de instrumente inovatoare sunt mari dar de asemenea sunt şi volatile şi, în acest fel, expun băncile la grade noi sau ridicate de risc. Corelaţia dintre diferitele tipuri de risc , atât in cadrul unei banci individuale cât şi în interiorul sistemului bnacar privit în ansamblu, s-a accentuat şi a devenit mai complexă. Internaţionalizarea şi liberalizarea au crescut posibilităţile de contagiere de la o zonă la alta cu efecte asupra sistemului bancar din întreaga lume.

Obiectivul managementului financiar este maximizarea valorii unei banci , aceasta determinandu-se în funcţie de profitabilitate şi nivelul de risc. Având în vedere că în mediul bancar riscul este inerent şi inevitabil, sarcina managementului financiar este să gestioneze riscul în aşa fel încat diferitele tipuri de risc să fie păstrate la nivele acceptabile, iar profitabilitatea să fie menţinută. În acest sens sunt necesare :

- o identificare, cuantificare si monitorizare continuă a expunerilor la risc, care solicită, in schimb, politici sănătoase, o organizare adecvată, procese eficiente, analişti cu experienţă şi sisteme informaţionale computerizate care să fie extrem de elaborate.

- capacitate de a anticipa schimbările şi de a acţiona în aşa fel încat activităţile unei bănci să poată fi structurate şi restructurate în scopul obţinerii de profit de pe urma schimbărilor, sau cel puţin al minimizării pierderilor;

- autorităţi de supraveghere care să nu recomande modul în care trebuie conduse afacerile, ci să menţină o supraveghere prudentă a băncilor, evaluând structura riscului aferent acestora şi insistând ca o valoare corespunzătoare de capital şi rezerve să fie disponibilă pentru garantarea şi apărarea solvabilităţii.

Inovaţia în sistemul bancar a făcut ca practicii tradiţionale - bazată pe constituirea de depozite şi acordarea de credite, adesea cel mai puţin profitabilă - să i se adauge noi activităţi bazate pe informaţii, care ţin cont de cerinţele de capital prudent şi care reprezintă acum sursele majore de profitabilitate ale băncilor. De exemplu tranzacţionarea pe pieţele financiare şi generarea veniturilor cu ajutorul comisioanelor, tranzacţionarea activelor bancare prin introducerea instrumentelor extrabilanţiere etc.

Capitolul I. RISCUL DE CREDIT

I.1.Creditul – Definitie. Importanţa economică a creditului

Creditul permite disponibilizarea de fonduri lichide pentru investiţii sau activităţi curente. Fondurile disponibile, constând în economii pentru diferite perioade de timp, precum şi fondurile strânse prin vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, pot fi folosite pentru acordarea de împrumuturi întreprinderilor de stat şi particulare.

Creditul este orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenţei unei datorii şi orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a altui drept la plata unei sume de bani.

IMPORTANŢA ECONOMICĂ A CREDITULUI

În economia de piaţă, creditul are un rol deosebit. Creditul este unul din motoarele principale ale întregului angrenaj economico-social. Utilizarea raţională a creditului sporeşte puterea productivă a capitalului şi asigură un volum mare de produse. Creditul a apărut pe baza dezvoltării producţiei de mărfuri, corelat cu dezvoltarea schimbului (vânzare pe credit).

Sub aspect economic, creditul reprezintă operaţiunea prin care o persoană fizică sau juridică (debitor) obţine fonduri sau bunuri de la altă persoană fizică sau juridică (creditor), asumându-şi obligaţia să le restituie sau să le plătească la termen/scadenţă. Creditul a apărut din necesitatea stingerii obligaţiilor dintre diferiţii agenţi economici, proces căruia moneda lichidă nu-i putea face faţă.