Inventarierea - Procedeu al Metodei Contabilității

ARGUMENT

Contabilitatea este o stiinţă şi un important domeniu al practicii sociale.

Produs al unei activităţi practice şi teoretice îndelungate, contabilitatea s-a afirmat ca sistem de cunoaştere şi gestiune a resurselor economice ale societăţii separate patrimonial.Ea a evoluat lent, sinuos, discret şi sigur. Drumul parcurs de aceasta este predominant de la practică la teorie, în cadrul căruia experienţa din practică a fost cea care a anticipat şi modelat teoria şi metoda contabilităţii.

Contabilitatea , ca principal instrument al conducerii, trebuie să asigure informaţii reale asupra activităţii unităţii patrimoniale, în vederea adoptării de decizii fundamentale din punct de vedere ştiinţific. Pentru realizarea acestui obiectiv, o condiţie fundamental o prezintă concordanţa deplină care trebuie să existe între datele înregistrate în conturi şi realitatea faptică existent în unitate.

Mijlocul principal prin care se constată situaţia reală a patrimoniului şi care permite compararea datelor obţinute pe această cale cu datele contabilităţii, îl reprezintă inventarierea.

Inventarierea face parte din categoria procedeelor comune şi altor discipline economice alături de documentaţie, evaluare şi calculaţie.

Inventarierea este importantă din următoarele puncte de vedere :

1. Determinarea situaţiei reale a patrimoniului are drept urmare calculul corect al informaţiilor contabile, concretizate prin indicatori economic-financiari foarte importanţi precum producţia realizată, producţia neterminată, total cheltuieli, total venituri, rezultate financiare, deci şi fundamentarea bilanţului contabil pe date concrete.

2. Inventariea permite înfăptuirea unui control riguros asupra integrităţii patrimoniului şi modului de gestionare a acestuia, ea permiţând descoperirea de furturi, delapidări, stabilirea răspunderilor şi recuperarea prejudiciilor de la cei vinovaţi.

Pe de altă parte, permite identificarea stocurior degradate, greu vandabile şi atragerea acestora in circuitul economic al întreprinderii.

Rolul inventarierii se manifestă pe mai multe direcţii şi anume:

1. inventarierea este un mijloc de realizare a concordanţei datelor contabilităţii şi a celorlalte forme de evidenţă economică cu realitatea obiectivă pe care o reprezintă;

2. constituie un mijloc de control şi verificare asupra integrităţii mijloacelor economice, a bunei gospodăriri a patrimoniului pentru întărirea gestiunii economice. Cu această ocazie se stabilesc răspunderile şi măsurile de recuperare a pagubelor produse asupra patrimoniului;

3. inventarierea contribuie la mobilizarea resurselor interne prin aceea că permite identificarea valorilor materiale fără mişcare, neutilizabile sau degradate, a produselor şi mărfurilor greu vandabile , şi valorificarea acestora.

4. constatarea deprecierilor provizorii (reversibile) bunurilor şi valorilor economice, cu ocazia inventarierii, stă la baza constituirii şi înregistrării provizioanelor pentru deprecieri;

5. prin inventariere se determină marimea unor indicatori economici cuprinşi în contabilitate. Pe această bază are loc determinarea producţiei neterminate care influenţează calculul exact al costurilor şi rezultatelor finale.

6.inventarierea este o lucrare premergătoare, obligatorie, întocmirii bilantului contabil anual, contribuind la realizarea imaginii fidele a patrimoniului reprezentată prin bilanţ;

7.inventarierea contribuie la respectarea disciplinei financiare şi la desfăşurarea normală a decontărilor, prin descoperirea creanţelor neîncasate, respectiv, a datoriilor neplătite la timp;

8.pe baza inventarierii se pot obţine o serie de concluzii pentru îmbunătăţirea organizării contabilităţii curente, a evidenţei operative a stocurilor, a controlului gestionar etc.