Optimizarea Fluxurilor Financiare ale Întreprinderii

«Optimizarea fluxurilor financiar monetare, a încasărilor şi plăţilor, constă în luarea unor măsuri tehnice pentru a evita risipa, în scopul utilizării lichidităţilor întreprinderii şi renunţarea la apelarea la credite bancare pe termen scurt.»

Pentru orice întreprindere se dovedesc a fi foarte importante opţiunile privind modalităţile de procurare a resurselor financiare şi constituire a capitalului, luând în considerare costul fiecărei surse, gradul de incertitudine şi nivelul de risc.

În lucrarea ce urmează va fi analizată evoluţia fluxurilor de încasări şi plăţi, pe exemplul societăţii comerciale S.C. I.C.P.E. TRAFIL laşi, pe perioada 2002-2005. Analiza fluxurilor prezintă importanţă deosebită în studierea eficienţei activităţii desfăşurate de întreprindere. Ea stă la baza adoptării deciziilor pe viitor, decizii de acţiune, pe de o parte, iar, pe de altă parte, decizii de optimizare a acţiunii, decizii de înlăturare a factorilor care au provocat perturbări în trecut.

l. CARACTERIZAREA FLUXURILOR FINANCIAR-¬

MONETARE LA NIVEL DE FIRMĂ

1.1 TIPURI DE FLUXURI ŞI CICLURI FINANCIARE

Mişcarea bunurilor şi serviciilor într-o întreprindere, intermediată de procesele de producţie, poate fi prezentată sub formă de fluxuri. Printre active există un bun de natură particulară: moneda. Stocul de monedă permite achiziţionarea bunurilor şi serviciilor necesare producţiei. De asemenea, furnizarea bunurilor şi serviciilor produse sau create se face contra monedă. Moneda dă naştere, prin mişcarea sa unor fluxuri numite fluxuri financiare.

Activitatea de schimb generează viaţa financiară a întreprinderii. De această activitate depinde funcţionarea procesului de producţie, evoluţia şi compoziţia capitalului. Analiza sa permite precizarea celor două noţiuni fundamentale: de fluxuri şi de stocuri.

Orice schimb implică două mişcări în sens invers: una creată de transferul de bunuri şi

servicii, cealaltă creată de un transfer de monedă.

Se numeşte flux cantitatea de bunuri sau monedă transferată într-o perioadă de doi

agenţi economici. Se disting două categorii de fluxuri:

-Fluxuri reale: de bunuri şi servicii;

-Fluxuri financiare: de monedă

Bernard Colasse grupează fluxurile în fluxuri financiare (fluxuri monetare şi

nemonetare) şi fluxuri nefinanciare (« flux fictiv »,).

Mişcarea fluxurilor reale este realizată pe baza unei evaluări în termeni monetari. Fluxurile se pot naşte dintr-o acumulare prealabilă de bunuri, servicii sau monedă la fiecare agent economic şi fiecare flux modifică volumul bunurilor economice acumulate. Cantitatea de bunuri sau monedă măsurată la un moment dat constituie un stoc. Ansamblul stocurilor deţinute de către o întreprindere, la un moment dat, constituie capitalul economic al întreprinderii.

Fluxurile financiare pot fi dependente sau autonome. Fluxurile financiare dependente apar ca o reflectare a fluxurilor reale prealabile. Această dependenţă poate fi imediată (presupune existenţa la un moment dat a unui activ fizic la un agent economic şi a unei