Posibilități de perfecționare a inventarului la Primăria Prigoria

ARGUMENT

Contabilitatea trebuie sa ofere o imagine fidela, clara i completa a patrimoniului. Uneori, însa, pot aparea discrepane între datele din contabilitate i realitate, cauzate de anumite fenomene economice, naturale, neglijente, greeli, delapidari etc. Concordana dintre informaiile scriptice i cele reale se poate verifica cu ajutorul procedeului numit inventariere.

Inventarierea reprezinta ansamblul operaiilor de verificare faptica a existenei elementelor patrimoniale sub aspect cantitativ, calitativ i valoric.

Am ales tema Posibilitai de perfecionare a sistemului de evidena a rezultatelor inventarierii datorita importanei deosebite pe care o are inventarierea in procesul de fundamentare al unei instituii publice.

În cazul în care se constata lipsa din gestiune din vina angajatului, se imputa acestuia lipsa i se recupereaza suma aferenta proceselor lipsa. Cu aceasta ocazie se testeaza angajatul i se recurge la masuri ce trebuiesc luate cu privire la aciunile sale în cadrul instituiei.

Inventarierea se desfaoara în cadrul instituiei de catre organele competente, acestea fiind membrii ai comisiei de inventariere sau cei numii de Ministerul Finanelor.

Daca se produce o calamitate naturala, inventarierea joaca un rol important, deoarece aa se pot determina costurile calamitaii i ceea ce ramâne neafectat i poate fi folosit în continuare.

Invetarierea se afla în strânsa legatura cu celelalte procedee ale contabilitaii. Astfel, toate operaiile economice se consemneaza în documente, iar datele din documente se înregistreaza în conturi. Informaiile din conturi sunt verificate cu ajutorul balanei i se confrunta cu realitatea prin intermediul inventarierii. Inventarierea sta la baza intocmirii unui bilan real, contribuind la asigurarea imaginii fidele i la aplicarea principiului prudenei.

În urma întocmirii acestei lucrari am avut ocazia sa-mi îmbogaesc cunotinele legate de inventariere, iar prin prezenta lucrare i prin studiul contabilitaii timp de patru ani doresc sa-mi certific competenele mele profesionale . Va mulumesc.

PREZENTARE GENERALA A COMUNEI PRIGORIA

1.1. SCURT ISTORIC

Teritoriul administrativ al comunei Prigoria este situat în partea de est a judetului Gorj, la 39 de km de municipiul, resedinta de judet , Târgu-Jiu si se învecineaza la nord-vest cu comuna Bumbesti Pitic, la est cu comuna Alimpesti, si Rosia de Amaradia, la sud cu comuna Albeni si Bustuchini si la vest cu comuna Bengesti-Ciocadia.

Reteaua de localitati a comunei Prigoria cuprinde satul de centru Prigoria si un numar de 6 sate apartinatoare si anume: Bucsana, Burlani, Calugareasa, Dobrana, Negoiesti si Zorlesti, situatie care înscrie comuna peste media pe judet de 6,2 sate/comuna.

Ca atestare documentara despre satele comunei Prigoria avem referiri în lucrarea "Gorjul Istoric si Pitoresc" a cercetatorului gorjean Alexandru Stefulescu. Despre satul Calugareasa se face mentiune într-un hrisov al lui Vlad Voda din 3 iunie 1533 (7041) ca mosie a manastirii Tismana. Constantin Voda Brâncoveanu confirma lui Dumitrasca stapânire peste mosia Calugareasa.

Negoiesti - apare în documente în secolul al XVI - lea, când prin actul din 9 martie 1502 (7010) Radu cel Mare confirma fratilor Radu si Petru cu fii lor stapânirea peste jumatate din satul Negoiesti.

Prigoria - într-un hrisov dat în Bucuresti la 30 iunie 1486 (6994) Vlad Voda Calugarul confirma lui Roman si altora stapânire în Prigoria.

Zorlesti - Radu Voda Paisie prin hrisovul sau din 30 august 1535 (7043) Târgoviste, confirma lui Vladut cu fratii sai stapânire peste partea lor de mosie din Zorlesti precum si înfratirea lor cu Dragomir pe o patrime din mosie si a lui Zorila iar lui Dragomir pe un loc de casa: da Domnia Mea aceasta porunca a Domniei Mele lui Vlad cu fratii sai si fii sai. Pentru ca sa le fie mosie în Zorlesti partile lor pentru ca le sunt batrâna si dreapta mosie de mostenire, iar apoi a venit Vladut cu fratii sai înaintea Domniei Mele si au înfratit celelalte sate, respectiv, Bucsana, Burlani si Dobrana, apar mai târziu în documente, dupa secolul al XVIII-lea.