Situația fluxurilor de trezorerie

I

INTRODUCERE

Accelerarea procesului de privatizare, dezvoltarea pietei de capital si a economiei libere de piata, precum si accentuarea procesului de globalizare economica, au impus dezvoltarea continua a sistemului de contabilitate romanesc, urmarindu-se o cat mai buna armonizare cu prevederile Directivelor Europene si ale Standardelor Internationale de Contabilitate.

In acest sens, evolutiile inregistrate in domeniul contabil au fost corelate cu cele inregistrate pe plan European si international, unde se manifesta tot mai evident tendinta de a se asigura un cadru comun, international agreat, de intocmire si prezentare a situatiilor financiare prin care sa se ofere informarii relevante si credibile investitorilor prezenti si potentiali, creditorilor financiari, managerilor, institutiilor guvernamentale si celorlalti utilizatori interesati de informatia financiar- contabila.

Pornind de la faptul ca una din prioritatile Guvernului Romaniei pentru realizarea obiectivelor propuse prin strategia de aderare la Uniunea Europeana o reprezinta perfectionarea mediului de afaceri, in vederea accelerarii procesului de atragere a investitiilor de capital autohton si international, ca o conditie a evolutiei economice, trebuie mentionat rolul sistemului de contabilitate si audit financiar ca factor esential in acest demers, tocmai prin importanta calitatii informatiei contabile pentru decident, indiferent daca acesta este investitor, creditor financiar sau manager.

In acest context, dezvoltarea unui sistem contabil si de audit financiar compatibil pe plan european si international, aplicarea corecta in practica a acestuia da rigoarea atat de necesara mai ales economiilor in tranzitie si conduce la cresterea increderii investitorilor interni si internationali, dar si a institutiilor de credit, de asigurare- reasigurare si a pietei de capital in general, prin protectia pe care informatia contabila construita si auditata corespunzator o ofera.

Pornind tocmai de la aceste obiective, in sistemul romanesc de contabilitate s-a realizat, incepand cu anul 2001, o structurare a societatilor comerciale in doua mari categorii. O prima categorie o reprezinta societatile tranzactionate pe piata de capital, precum si celelalte societati comerciale sau nationale, companii nationale si regii autonome mari, care au interesul sa atraga resurse financiare pe calea investitiilor de capital, dar si a imprumuturilor interne sau externe, dupa caz, iar cea de a doua categorie o reprezinta intreprinderile comerciale mici si mijlocii, in cazul carora informatia contabila este subordonata cerintelor unei game mai restranse de utiliztori.

Standardele Iternationale de Contabilitate se adreseaza cu prioritate primei categorii de unitati, in corelare cu aceasta cerinta derulandu-se programul de dezvoltare a sistemului contabil romanesc.

Structura reglementarilor contabile care se adreseaza acestei categorii de unitati este urmatoarea:

-legea contabilitatii nr. 82/1991, repubicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

-reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a si cu Standardele Internationale de Contabilitate aprobate prin Ordinul ministerului finantelor publice nr. 94/2001;

-Standardele Internationale de Contabilitate, emise de Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate;

Intr-o economie de piata, intreprinderea trebuie privita ca un sistem care exista si functioneaza prin relatiile sale cu tertii (investitori, creditori, buget, furnizori etc.), relatii ce se concretizeaza prin fluxuri patrimoniale. De masura in care aceste fluxuri imbraca forma lichiditatilor sunt interesati atat tertii (pentru recuperarea sumelor investite si obtinerea unui castig sau pentru recuperarea unor creante), cat si conducerea unitatii, pentru ca numai astfel sistemul poate functiona.

II

SITUATIA FLUXURILOR DE TREZORERIE IAS 7

DEFINIREA CONCEPTILUI DE TREZORERIE

Din punct de vedere organizatoric, in cursul evolutiei vietii economice, conceptul de trezorerie a cunoscut mai multe interpretari. Initial functionarea serviciului trezoreriei sau a unui responsabil ce purta acest nume facea dovada existentei unei mari discretii asupra intreprinderii. In interiorul intreprinderii, trezorierul era dependent de serviciile contabilitatii de unde isi prelua informatiile necesare. Treptat, “trezoreria” se organizeaza intr-un serviciu complet a carui activitate nu se limiteaza la luarea unor masuri, ci include si o activitate de contabilizare, de prelucrare administrativa a informatiei, precum si de control. Evolutia in timp a rolului trezorierului in cadrul intreprinderii permite distingerea a doua mari misiuni: gestiunea lichiditatilor si gestiunea riscurilor financiare.

Din punct de vedere structural, trezoreria trebuie analizata in functie de elementele sale constitutive.

Bernard Colasse atrage atentia asupra faptului ca trezoreria unei unitati economice nu trebuie confundata cu disponibilitatile de care aceasta dispune la un moment dat, ci ca ea reprezinta ceea ce ramane din resursele stabile, dup ace au fost finantate imobilizarile si nevoia de finantare a activitatii curente.

Denis Dubois defineste conceptul de trezorerie ca diferenta intre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment.

Planul Contabil General francez prezinta trezoreria ca diferenta intre disponibilitati, pe de o parte, si suma creditelor bancare pe termen scurt si soldurile creditoare ale conturilor curente pe de alta parte.

Abordarea britanica a conceptului de trezorerie este de inspiratie americana si se refera la faptul ca aceasta contine: “disponibilitatile din casierie si din banci, plasamentele pe termen scurt, creditele bancare si imprumuturile cu scadenta sub trei luni”.

Definitiile de mai sus se pot sintetiza din doua puncte de vedere:

a) in sens restrans se pune semnul egalitatii intre trezorerie si disponibilitatile ce includ lichiditatile din casierie si conturile de la banci, din acreditive si conturile alimentate special pentru carnete de cec cu limita de suma.

b) in sens mai extins atunci cand sunt incluse alaturi

de disponibilitati si titlurile de plasament susceptibile de a se transforma in disponibilitati.