Stocurile Private ca Active Circulante

Capitolul 1: Stocurile privite ca active circulante

1.1:Delimitari privind stocurile

Stocurile reprezinta, dupa caz, bunurile materiale, lucrari si servicii destinate sa fie consumate la prima lor utilizare, sa fie vândute în situatia în care au starea de marfa sau produse rezultate din prelucrare, precum si productia în curs de executie aflata sub forma productiei neterminate.

O buna parte din activele circulante o reprezinta stocurile.

Notiunea de stoc, în înteles contabil, exprima atât dimensiunea bunului (existentele la un moment dat) cât si miscarile (intrarile si iesirile) intervenite în legatura cu bunul respectiv; miscarile se desfasoara în mod continuu iar durata se înscrie, de regula, la nivelul unui an. Ele constituie elementul de baza în realizarea ciclului de productie si desfacere al întreprinderii.

Pentru unitatea de productie, ciclul de exploatare consta în: aprovizionarea cu materii prime si materiale, care devin stocuri ale unitatii, consumul acestora în procesul de productie si transformarea lor în productie în curs de executie sau în produse finite sau în servicii destinate vânzarii.

În cazul unei unitati de circulatia marfurilor, ciclul de exploatare consta în cumpararea de bunuri care devin stocuri de marfuri destinate vânzarii în aceeasi stare.

Teoria stocurilor a aparut din necesitatea asigurarii unei aprovizionari ritmice si cu cheltuieli minime a stocurilor de materii prime si materiale în procesul de productie, sau a stocurilor de produse finite si bunuri de larg consum în activitatea de desfacere a marfurilor.

Stocul este o rezerva de material destinat sa satisfaca cererea beneficiarilor, acestia identificându-se, dupa caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de fabricatie (stocuri de materii prime si semifabricate), fie unui serviciu de întretinere (articole de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu de dupa vânzare.

Evolutia nivelului stocului este interesanta din doua puncte de vedere:

a) din punct de vedere al producatorului, care este preocupat de valoarea medie a nivelului stocului, deoarece aceasta valoare permite cunoasterea imobilizarii totale a stocului si scopul producatorului va fi readucerea imobilizarii la valoarea sa minima;

b) din punct de vedere al beneficiarului, care dorind sa fie satisfacut imediat, apreciaza ca trebuie sa evite, în masura posibilitatilor, rupturile de stoc. Obiectivul beneficiarului va fi reducerea la minim a riscului de ruptura de stocuri.

Cu toate ca stocurile sunt considerate resurse neactive, este necesar, în mod obiectiv, sa se recurga la constituirea de stocuri (de resurse materiale) bine dimensionate, pentru a se asigura ritmicitatea productiei materiale si a consumului.

În raport de locul de creare a gestiunilor, structurile de stocuri se grupeaza în: stocuri aflate în depozitele întreprinderii, stocuri în curs de aprovizionare sau sosite si nereceptionate, stocuri sosite fara factura, stocuri livrate dar nefacturate, stocuri facturate dar nelivrate, stocuri aflate la terti.