Clasele de Moștenitori

INTRODUCERE

„Nu se cade să semeni numai pentru tine din grădina sădită de străbuni, roadele le-au strâns urmaşii. Dacă a fost ceva semănat pentru noi, atunci să semănăm şi noi pentru alţii. Dacă vom privii la semănăturile lumii, noi toţi suntem semănători, unul pentru altul.”

Succesiunea este una din instituţiile cele mai importante ale dreptului civil, instituţiei cu rădăcini adânc ancorate pe istoria omenirii. Reglementarea succesiunii, apare încă de pe vremea codului de legi al lui Nammuspi, şi cunoaşte una din cele mai complete reglementări în dreptul roman mai exact în Codul de Legi al lui Iustinian.

Constituţia României prevede în art. 44 că : „Dreptul la moştenire este garantat”, asigurându-se la nivel de principiu că acest drept poate fi realizat efectiv prin intervenţia instituţiilor statului.

Este de remarcat ă deşi concepţiile politice şi sociale îşi pun amprenta asupra soluţiilor legislative adoptate în timp, sub regimul comunist se poate spune că materia succesiunilor a rămas relativ intactă. Întinderea emolumentului succesoral era însă redusă într-o societate în care nu există o proprietate privată autentică, având la bază mai ales proprietatea colectivă.

Reglementările din materia succesiunilor, care se fundamentează tocmai pe proprietatea privată îşi capătă adevăratele lor valenţe într-o societate liberă, democratică, în care proprietatea privată este cu adevărat garantată.

Dar reglementările legale privitoare la moşteniri se găsesc şi în alte acte normative, care au diferite obiecte de reglementare. Amintim doar cu titlul de exemplu: Legea nr.18/1991, cu modificările ulterioare, Legea nr.112/1995 şi Legea nr.10/2001.

Prin succesiune se transmite patrimonial, drepturile şi obligaţiile unei persoane defuncte, către una sau mai multe persoane fizice sau juridice.

Patrimoniul defunctului se transmite în baza a două categorii de moştenitori : legală şi testamentară.

Transmiterea succesorală legală este fundamentată de două prezumţii: ideea afecţiunii defunctului faţă de persoana care-l moştenească şi ideea obligaţiei morale, transformată în obligaţie şi datorie faţă de familie şi de faţă de o anumită categorie de moştenitori.

În lucrarea mea dedicată categoriilor de moştenitori legali, am încercat să prezint şi să abordez întreaga gamă de elemente caracteristice acestei teme.

Am conceput lucrarea în capitole, fiecare structurat pe secţiuni şi subpuncte.

Primul capitol cuprinde – Noţiuni generale. Am împărţit acest capitol pe secţiuni, ce cuprind precizări cu privire la doctrină şi poziţia acesteia faţă de succesiunea legală (secţiunea I).

CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND MOŞTENIREA LEGALĂ

SECŢIUNEA I. PRECIZĂRI DOCTRINARE

Prin moştenire sau succesiune se înţelege transmiterea patrimoniului unei persoane în proprietatea uneia sau mai multor persoane după încetarea sa din viaţă. Persoana care lasă moştenirea se numeşte de cujus de la expresia romană: „is de cujus succesiore agitur”(cel despre a cărui moştenire este vorba).

Persoanele care dobândesc patrimoniul, fracţiuni din patrimoniu sau bunuri singulare de la defunct se numesc „moştenitori”, „succesori”, „erezi”, „erede”, „coerezi”- (Cod civil art. 653, 686, 689, 692 etc.).