Concentrările Economice

1. Noţiunea de concentrare economică

Una din condiţiile de bază pentru existenţa unei economii de piaţă funcţionale, alături de libertatea de mişcare a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului, o reprezintă un mediu concurenţial nedistorsionat. Astfel, comercianţii, fie la nivel naţional, fie la nivel comunitar, trebuie să interacţioneze pe cât posibil în mod liber, fără influenţe negative din partea agenţilor puternici sau aflaţi în situaţii privilegiate, asociaţiilor de agenţi economici sau a statului. Într-o economie de piaţă funcţională, respectarea normelor privind concurenţa asigură progresul economic, apărarea interesului consumatorilor şi competitivitatea produselor şi serviciilor în cadrul economiei respective dar şi faţă de produsele de pe alte pieţe.

Mediul concurenţial poate fi afectat negativ de activităţile anticoncurenţiale care reprezintă obiectul sau efectul înţelegerilor sau a practicilor concertate între agenţii economici, de abuzul de poziţie dominantă a unor agenţi economici puternici; de asemenea, concurenţa poate fi distorsionată prin subvenţiile acordate de stat unor agenţi economici, ceea ce le creează o poziţie avantajoasă faţă de ceilalţi concurenţi pe piaţa respectivă.

Concentrarea se referă la măsura în care un numar mic de firme sau grupuri de firme deţin un volum important din activitatea economica, exprimat în totalul vânzarilor, activelor sau utilizarii forţei de munca. Concentrările economice care, având ca efect crearea sau consolidarea unei poziţii dominante, conduc sau ar putea conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia sunt interzise şi necesită a fi tratate şi analizate în mod corespunzător.

Noţiunea de concentrare economica nu se gaseşte în tratat,dar a fost reglementată pentru prima dată prin Regulamentul nr.4064/89 ,termenul folosit fiind ,,concentrations”.

În doctrina şi jurisprudenţa comunitară şi chiar în legislaţia mai recentă acest termen este folosit în paralel cu cel de ,,merger”,pe care îl întalnim în legislaţia şi pracica americană,ambele însemnând acelaşi lucru.Regulamentul nr.139/2004 a înlocuit Regulamentul nr.4064/89,care se aplică împreună cu legislaţia elaborată în baza acestuia,de la 1 mai 2004,reprezentând legislaţia comunitară modernizată în domeniul concetrărilor economice,această dată a aplicării regulamentului specific concentrărilor nu este întâmplătoare,ea reflectând împreunăcu data aplicării Regulamentului 1/2003,care este de fapt aceeaşi finalizarea procesului de modernizare a legislaţiei comunitare pentru o Uniune formată din 27 de state membre.

Controlul operaţiuilor de concentrare s-a realizat pentru prima dată în legislaţia românească prin Legea nr.21/1996 art. 11-16,prin preluarea,în principal,a dispoziţiilor Regulamentului C.E.E nr.4064 din 21 decembrie 1989,dar şi a unor elemente seminificative din dreptul francez.

Din păcate,art 11 din lege care ambiţionează să instituie o definiţie pentru operaţiunea de concentrare,este un colaj prea puţin inspirit al textelor în material din ordonanţa franceză şi din numitul regulament.Potrivit primului alineat al art.11,traducere fidelă a art.39 din legea franceză,concentrarea economică ,,se realizează prin orice act juridic,indifferent de forma acestuia şi care,fie operează transferul proprietăţii sau al folosinţei asupra totalităţii ori a unei părţi a bunurilor,drepturilor şi obligaţiilor unui agent economic,fie că are ca obiect sau ca effect să permită unui agent economic ori unei grupări de agenţi economici de a exercita,direct sau indirect,o influenţă determinată asupra unui alt agent economic sau mai multor agenţi economici”.

În alineatele (2)-(5) găsim tot în forma integrală definiţia conentrării din art.3 paraf. 1-4,din Regulamentul C.E.E nr.4064/1989,aşa cum fusese concepută aceasta înainte de modificările introduce prin Regulamentul C.E. nr.1310/1997,astfel, potrivit alin.(2) al art 11:,,O operaţiune de concentrare economică are loc atunci când:

a)doi sau mai mulţi agenţi economici,anterior independenţi,fuzionează;

b)una sau mai multe persoane care deţin deja controlul cel puţin asupra unui agent economic ori unul sau mai mulţi agenţi economici,dobândesc direct sau indirect controlul asupra uneia sau mai multor agenţi economici ori asupra unor părţi ale acestora,fie prin luare de participare la capital,fie prin cumpărare de elemente de activ,prin contract sau prin alte mijloace.”