Condițiile de Acces la o Funcție Publică

CAPITOLUL I

Noțiuni introductive

Administrația publică este reprezentată de totalitatea serviciilor publice menite să satisfacă nevoile cetățenilor și ale societății, în ansamblul său. Astfel, putem spune că administrația publică are ca principală obligație aceea de a răspunde unor nevoi variate, în domenii în care consideră că inițiativa particulară nu satisface aceste nevoi într-un mod suficient, din punct de vedere cantitativ, sau corespunzător, din punct de vedere calitativ.

Cea care trebuie să identifice domeniile care vor face obiectul acțiunii administrației este puterea politică. Lista necesităților populației cărora trebuie să li se găsească o rezolvare prin intervenția administrației publice variază în funcție de concepția forțelor politice aflate la guvernare, de situația economicã și socială dintr-o anumită zonă, de posibilitățile financiare și tehnice.

Scopurile administrației publice se realizează prin intermediul funcționarilor publici. Printre aceste organe ale administației, datorită legăturii dintre sistemul acesteia şi cel politic, există unele funcţii publice care au însă un caracter politic, spre exemplu: miniştri, secretarii şi subscretarii de stat, prefecții sau primarii.

Persoanele care ocupă funcţiile respective nu le exercită ca pe o profesie, ci ca pe o însărcinare limitată în timp, în cadrul unui anumit mandat, având un regim juridic special, deosebit de acela al funcţionarilor permanenţi ai acelui organ. Condițiile la care facem referire sunt prevăzute în legi speciale, dedicate instituţiilor respective pentru că ar fi dificil ca un act unic să stabilească toate aspectele privitoare la funcţiile publice, intervenind în mod permanent reglementări speciale

Funcția publică reprezintă un element esențial al statului și este una dintre cele mai importante legături dintre cetățean și instituții În literatura veche se spunea că: „funcțiunea publică este complexul de puteri și competențe, organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general, în vederea de a fi ocupată în chip temporar de un titular, persoană fizică care exercitând puterile, în limitele competenței, urmarește realizarea scopului pentru care a fost creata funcțiunea”

I.1. Condiții de acces la funcția publică – istoric

Reușita procesului de modernizare din România și uniformizarea prevederilor din domeniu cu legislația europeană, potrivit aspirațiilor țării noatre în sfera europeană, nu puteau fi concepute fără reformarea corpului funcționarilor publici. Acest proces de reformare a corpului funcționarilor publici are la bază prevederile Legii nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Majoritatea funcţiilor din organele administraţiei publice au un caracter profesional, fiind exercitate de oameni ce îşi fac din aceasta o profesie. Accesul la aceste funcţii şi statutul juridic al exercitării acestora formează statutul funcţionarului public, reglementat în România de legea menționată

Legea nr. 188/1999 a suferit numeroase modificări și completări printre care menționăm:

- Legea nr. 164/2004 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar;

- Legea nr. 344/2004 pentru modificare art. 27 din Legea nr. 188/1999;

- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a a altor drepturi ale funcționarilor publici;

- Legea bugetului de stat pe anul 2005, Legea nr. 511/2004;

- Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004;

- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2005 pentru modificărea art. 84 din Legea nr. 188/1999;