Contractul Internațional de Transport Feroviar

Transporturile constituie unul din factorii de bază ce determină dezvoltarea comerțului internațional. Deoarece de gradul de dezvoltare al transporturilor depinde progresul celorlalte sectoare ale economiei unui stat, ele trebuie să anticipeze evoluția celorlalte sectoare ale economiei. Astfel, comerțul cu servicii de transport a devenit în prezent una din componentele de bază ale comerțului mondial, iar în cazul unor state acesta s-a transformat în ramură de specializare internațională datorită diviziunii internaționale a muncii. Transportul feroviar a fost organizat dupa apariția locomotivei cu abur în deceniul al treilea al sec XIX, locul acestuia fiind luat de transportul feroviar diesel-electric si electrificat. Transporturile feroviare de persoane și mărfuri sunt, în cea mai mare parte, efectuate de întreprinderi foarte mari, naționale, multe dintre ele aparținând în întregime statului. Din punct de vedere al ofertei, asistăm la o situație de monopol natural, în timp ce din punct de vedere al cererii, mai ales în privința transporturilor de persoane, vorbim despre o concurență atomicistică (foarte mulți beneficiari cu cerințe diferențiate), ceea ce conduce la controlul tarifelor de către puterile publice. Dintre avantajele transportului feroviar de mărfuri menționăm deplasarea mărfurilor în partizi mari, termene de transport relativ reduse datorită vitezelor mari și prețuri mai scăzute decât cele practicate în transportul auto și aerian.Referitor la transportul feroviar de persoane, acesta deține un loc important în preferințele călătorilor, în țara noastră devansând chiar transportul rutier în privința indicatorului parcursul pasagerilor.

Astfel, transportul feroviar internațional ocupă, în continuare, un loc important în sistemul mijloacelor de transport la care recurg oamenii de afaceri în efectuarea schimburilor comerciale. Ca urmare a perfecționărilor aduse în acest domeniu și, mai ales, ca urmare a dezvoltării și modernizării infrastructurii, transportul feroviar zonal și continental prezintă mari avantaje în derularea tranzacțiilor, prin fluiditate, eficiență și siguranță, motiv pentru care mulți comercianți îl preferă altor modalități de transport.

Contractul internaţional de transport feroviar

Cadrul juridic.

Transportul feroviar internaţional se realizează cu vagoane, locomotive şi utilaje pentru încărcare, descărcare, manipulare care aparţin, în principal, administraţiilor de cale ferată din diferite ţări şi, în subsidiar, unor firme particulare specializate.

Pe plan internaţional au fost elaborate convenţii care cuprind reguli uniforme aplicabile căilor ferate participante la transport. De asemenea, între ţările limitrofe există şi convenţii bilaterale referitoare la cooperarea între staţiile feroviare de frontieră, prin care se limitează modul de vămuire, modul de primire/prezentare a vagoanelor, modul de transbordare etc.

Contractul internaţional de transport feroviar de mărfuri este cârmuit, în principal, de norme uniforme. Din această categorie face parte, mai întâi, Convenţia referitoare la transporturile internaţionale feroviare COTIF (Convention Relativ Aux Transporte Intemationaux Feroviares), încheiată la Berna în 1896 şi revizuită în 1961. De asemenea, este înființată Organizația Interguvernamentală pentru Transporturile Internaționale Feroviare (OTIF), scopul căreia, conform art.2 al COTIF este de a promova, de a îmbunătăți și de a facilita, din toate punctele de vedere, traficul internațional feroviar, în principal prin:

a) stabilirea de regimuri de drept uniform in următoarele domenii juridice:

1. contractul privind transportul international de călători si mărfuri în traficul

internațional feroviar direct, inclusiv transporturile complementare cu alte mijloace de transport care fac obiectul unui singur contract;

2. contractul privind utilizarea unor vehicule ca mijloc de transport în traficul

internațional feroviar;

3. contractul privind utilizarea infrastructurii în traficul internațional feroviar;

4. transportul de mărfuri periculoase în traficul internațional feroviar;

b) contribuirea la eliminarea, într-un termen cît mai scurt, ținand seama de interesele publice specifice, a dificultăților la punctele de trecere a frontierei în traficul internațional feroviar, în măsura în care cauzele acestor dificultăți țin de competența statelor;