Definirea și particularități ale cecului

1.1 Aspecte introductive

Cecul este un instrument de plata clasic dar totodata si unul modern, utilizat de acei clienti ai bancilor care dispun de mijloace banesti proprii ce se gasesc in conturile curente sau in mai multe conturi de diponibilitati, acestea pot fi conturi de disponibilitati, pot fi depozite bancare sau pot fi operatiuni de incasari in conditiile unei trezonerii positive sau prin atragerea de mijloace de plata in urma angajarii unui credit bancar curent.

In ceea ce priveste etimologia cuvantului “cec” acesta a aparut in Anglia medievala Meritul ii este atribuit lui Thomas Gresham de catre istorici deoarece acesta a introdus in anul 1577 primul cec bancar , acesta functiona la sfarsitul secolului XVII ca si cecul actual. Dar “stamosii ” cecului modern au o varsta mult mai mare deoarece acesta a fost folosit de catre egipteni si mai apoi de catre greci. In perioada postbelica a avut loc o dezvoltare foarte puternica a cecului, insa dupa 1990 s-a inregistrat o descrestere determinata de cresterea concurentei fata de alte instrumente de plata mai putin costisitoare printer acestea se enumera viramentul bancar dar si cadul.Pentru utilizator folosirea cecului un avantaj este acela al evitarii detinerii banilor si grija de a nu-i pierde sau un eventual furt.In ceeacde priveste fiscul acesta poate tine o evidenta a platilor pe care le poate controla. Reglementarile legale cu privire la utilizarea cecului sunt numeroase deoarece se doreste sa se impuna unele conditii beneficiarului, dar si sa creasca numarul platilor cu ajutorul cecului.Printre incovenientele utilizarii cecului se enumera incertitudinea platii datorita emiterii cecurilor fara acoperire si costul ridicat al prelucrarilor fata de costul transferurilor electronice.

Despre etimologia cuvantului “cec ” se poate spune ca acesta este destul de controversata,o ipoteza sustinuta de autorul L.Franchi, de autorul G.Cohn si de autorul H.Gilbert spune ca regii Angliei obisnuiau sa platesca furnizorii prin Tezaurul Public, dandu-le acestora inscrisuri denumite biills of scaccario la inceput iar apoi bills of exchequer(denumire provenita de la cuvertura cu patratele care acoperea mas ape care se faceau calculelel contabile).

O alta ipoteza spune ca cuvantul “cec” provine de la verbul “to check” care are sensul de a verifica.V. Monteil presupune ca acest cuvant isi are originea in cuvantul de origine araba shak care inseamna mandat.

1.2. Definirea si particularitati ale cecului

Pentru a da o definitie a cuvantului cec putem afirma ca acesta este “ inscrisul, purtand acesta denumire, prin care tragatorul da ordin neconditionat unei banci sa plateasca, la vedere , o suma determinate.Beneficiarul platii poate fi purtatorul cecului sau o persoana mentionata de tragator(cec de plata) sau poate fi insusi tragatorul(cec de tragere).”

Reglementarea legala a cecului este cuprinsa in Legea nr.59/1934 aici nu este data o definitie a cecului Legea nr59/1934 reglementeaza insa elementele cecului care pot fi baza unei definitii “cecul este un instrument de plata conceput de tragator, care in baza unui disponibil creat in prealabil la o societate bancara, da ordin neconditionat acesteia, aflata in pozitia de tras sa plateasca la prezentare o suma determinate unei terte pesoane sau insusi tragatorului eminent,aflat in pozitia de beneficiar.”