Elemente de Drept Penal

1.Dreptul penal- notiune

Dreptul penal este acea ramura a dreptului public, formata din asamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile de aparare sociala prin incriminarea ca infractiuni, sub sanctiuni specific denumite pedepse, a faptelor periculoase pentru valorile sociale, in scopul apararii acestor valori, fie prin prevenirea infractiunilor, fie prin aplicarea pedepsei persoanelor care le savarsesc.

Ion Tanoviceanu defineste drepul penal ca fiind “ acea ramura a dreptului public intern care se ocupa de infractiuni si de pedepse ce trebuiesc aplicate acelor care le comit” .

Ca ramura a dreptului, dreptul penal are un obiect de regelementare care este numai al sau, o categorie de relatii sociale pe care le reglementeaza in exclusivitate, relatii create in jurul si datorita valorilor sociale de a caror neconditionata respecare depinde insasi existenta societatii intr-o anumita etapa de dezvoltare a acesteia.

Scopul dreptului penal roman este explicit prevazut in dispozitia din articolul 1 al Codului penal, care prevede ca” Legea penala apara, impotriva infractiunilor, Romania, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, poprietatea, precum si intreaga ordine de drept.” .

In realizarea scopului sau, dreptul penal este chemat sa indeplineasca anumite sarcini sau functii, in calitatea sa de instrument al politicii penale, aceste functii sunt:

- prevenirea savarsirii infractiunilor prin simpla incriminare sub sanctiunea pedepsei, a faptelor periculoase pentru societate.

- asigurarea cadrului legal de realizare a functiei de aparare sociala desfasurate de organele de stat competente.

- asigurarea dezvoltarii noilor valori si relatii sociale.

Reglementand relatiile sociale privitoare la aceleasi valori sociale, dreptul penal are legaturi cu fiecare dintre ramurile dreptului.

Legea penala, reglementand relatii de aparare sociala, se adreseaza oamenilor, fiindca relatiile de aparare sociale sunt relatii intre oameni Reglementarea juridica penala priveste conduita oamenilor in cadrul acestor relatii, in vederea apararii valorilor sociale.

2.Functia si functionarul public

Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala, administratia publica locala si autoritatile administrative autonome.

Functionarul public este persoana numita, in conditiile legii, intr-o functie publica.

Activitatile desfasurate de functionarii publici, care implica exercitarea prerogativelor de putere publica, sunt urmatoarele:

a)punerea in executare a legilor si a celorlalte acte normative;

b)elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei publice, precum si asigurarea avizarii acestora;

c)elaborarea proiectelor politicilor si strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor si statisticilor necesare realizarii si implementarii politicilor publice, precum si a documentatiei necesare executarii legilor, in vederea realizarii competentei autoritatii sau institutiei publice;

d)consilierea, controlul si auditul public intern;

e)gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare;

f)colectarea creantelor bugetare;

g)reprezentarea intereselor autoritatii sau institutiei publice in raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din tara si strainatate, in limita competentelor stabilite de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, precum si reprezentarea in justitie a autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;

h)realizarea de activitati in conformitate cu strategia de informatizare a administratiei publice.

Principiile care stau la baza exercitarii functiei publice sunt:

a) legalitate, impartialitate si obiectivitate;