Guvernul

Guvernul este organul central al puterii executive care organizează realizarea administraţiei publice pe întreg teritoriul ţării şi în toate domeniile de activitate supuse reglementării legii

Guvernul îşi are originea în primele Constituţii – din perioada absolutismului monarhic, „Curia regis” (Consilii ale regelui), cum li se spunea în ţările Europei continentale, sau „Sfaturi Domneşti”, în Ţările Române. Evident, apariţia, dezvoltarea şi perfecţionarea lor au un caracter istoric. Instituţiile ca atare au căpătat conţinutul, semnificaţia şi rolul de putere executivă. În epoca modernă, schimbările survenite în administraţia centrală au determinat apariţia departamentelor, ca forme organizatorice statale, dar şi cu trăsături specifice fiecărui stat sau grupe de state. Istoria ne demonstrează că, mai întâi, au apărut „dregătoriile”, structurile departamentale şi chiar ministerele conduse de miniştri, structuri care au funcţionat independent, perioade mai lungi sau mai scurte de timp. Ulterior, s-au alcătuit guvernele, ca instituţii politice şi, evident, juridice ale statelor, cu atribuţii şi competenţe caracteristice zilelor noastre. În Ţările Române, ministerele s-au format ca urmare a Regulamentelor Organice, ca o consecinţă a desfiinţării unor ranguri boiereşti. Primul Guvern a apărut după Unirea Principatelor. În Constituţia din anul 1866 se stipulează că miniştrii sunt numiţi şi revocaţi de Domn. Constituţia din 1923 aduce noi precizări: „Guvernul exercită puterea executivă în numele Regelui ”, iar „Miniştrii alcătuiesc Consiliul de Miniştri care este prezidat, cu titlul de preşedinte al Consiliului de Miniştri, de acela care a fost însărcinat de Rege cu formarea Guvernului”. Constituţia din 1938 care a instaurat monarhia autoritară, a diminuat mult rolul executiv al Guvernului. Nu Guvernul exercita puterea executivă în numele Regelui – aşa cum se prevedea in Constituţia din 1923, ci miniştrii exercitau puterea executivă în numele Regelui. Competenţele Guvernului au devenit cu adevărat formale în perioada regimului Antonescu, când, de fapt, Constituţia a fost suspendată. Întreaga putere executivă îi revenea Guvernului şi apoi Mareşalului Ion Antonescu, el fiind învestit cu puteri depline, având şi calitatea de Preşedinte al Consiliului de Miniştri. Începând cu Constituţia din 1948 Guvernul a fost definit drept „organ suprem”, executiv şi administrativ, purtând genericul de Consiliu de Miniştri, alcătuit dintr-un preşedinte, din unul sau mai mulţi vicepreşedinţi şi un număr de miniştri. Prin Decretul-lege nr. 10 din 31 decembrie 1989, pentru a desemna organul suprem al administraţiei publice, s-a folosit noțiunea de Guvern în locul celei de Consiliu de Miniştri. Sunt ţări unde, pentru această instituţie, este folosită noţiunea de „Cabinet”

2. Sediu normativ

În prezent, organizarea și funcționarea Guvernului României este reglementată prin Legea nr. 90 din 26 martie 2001, modificată ulterior prin următoarele acte:

- Legea nr. 161/2003

- O.U.G. nr. 64/2003

- Legea nr. 23/2004

- O.U.G. nr. 11/2004

- O.U.G. nr. 17/2005

- Legea nr. 117/2005

- O.U.G. nr.76/2005, respinsă prin Legea nr. 250/2005

- Legea nr. 250/2005

- Legea nr. 250/2006

- O.U.G. nr. 87/2007

- O.U.G. nr. 221/2008

- O.U.G. nr. 17/2009

- O.U.G. nr. 24/2009

- Legea nr. 376/2009

- O.U.G. nr. 2/2010

3. Componenţa Guvernului

Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. În îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu toate organismele sociale interesate.

Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară, se bucură de exercițiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale și nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute în cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003. Potrivit art. 84 alin. (1) din această lege, funcția de membru al Guvernului este incompatibilă cu: