Interzicerea între Statele Membre a Taxelor cu Efect Echivalent Taxelor Vamale

1. Noţiunea de mărfuri

Noţiunea de marfă nu este explicată de tratatul constitutiv al Uniunii Europene, astfel încât a fost definită de Curtea de Justiţie. În accepţiunea jurisprudenţială, prin marfă se înţelege orice bun cu valoare economică transportat peste o frontieră în scopul unei tranzacţii comerciale. Este relevantă în acest sens speţa Comisia c. Italia, delimitarea noţiunii fiind ocazionată de reglementarea italiană instituind taxarea la export a operelor cu valoare artistică, istorică, arheologică sau etnografică; susţinerile statului italian potrivit cărora:

- bunurile arătate (şi considerate drept „bunuri culturale“) nu ar putea fi asimilate mărfurilor, iar

- scopul impunerii taxei nu ar consta în colectarea de venituri, ci de a asigura protecţia „moştenirii artistice“ italiene nu au fost primite, apreciindu-se că nu există niciun motiv pentru care bunurile respective – trecând o frontieră şi constituind obiectul unor operaţiuni comerciale – să nu fie considerate drept mărfuri şi să nu se afle sub incidenţa regulilor comunitare circumscrise principiului liberei circulaţii a mărfurilor

Curtea a statuat că în sfera mărfurilor supuse regimului comunitar al liberei circulaţii intră si produsele agrare, electricitatea şi gazele naturale, inclusiv

- deşeurile fără valoare comercială dar care presupun anumite costuri pentru întreprinderi (inclusiv cele nereciclabile si nereutilizabile. Astfel, în cauza nr. C-2/90, Comisia c. Belgiei, guvernul belgian susţinea că deseurile nereciclabile si nereutilizabile nu pot fi apreciate ca fiind mărfuri, întrucât nu au nicio valoare comercială intrinsecă si prin urmare nu pot face obiectul unei vânzări. Operaţiunile de eliminare a acestor deseuri ar ţine de dispoziţiile din tratat relative la libera prestare a serviciilor. Curtea a răspuns însă că obiectele ce sunt transportate peste graniţă pentru a da loc unor tranzacţii comerciale sunt supuse prevederilor privind libera circulaţie a mărfurilor. Se observă că uneori noţiunea de marfă este mai greu de precizat, ceea ce pune problema delimitării sferei diverselor libertăţi de circulaţie) precum şi

- materialele audiovizuale , suportul pe care sunt înregistrate sunetele, filmele şi alte produse utilizate pentru difuzarea mesajelor televizate (nu şi emisiunile sau mesajele publicitare aflate sub incidenţa regulilor referitoare la libera circulaţie a serviciilor) sau

- monedele de la data la care nu mai deţin curs legal într-un stat membru (în Thompson fiind vorba despre monede de aur şi argint ieşite din circulaţie ), în timp ce mijloacelor de plată aflate în circulaţie într-un stat membru le sunt aplicabile regulile privind libera circulaţie a capitalurilor

Prin urmare, libera circulaţie a mărfurilor vizează "toate bunurile evaluabile în bani şi care pot face obiectul tranzacţiilor comerciale, orice excepţie fiind necesar a fi prevăzută expres în tratat".

2. Libera circulaţie a mărfurilor. Uniunea Vamală

Uniunea vamală constituie una din bazele Uniunii Europene, ideea călăuzitoare care a marcat crearea unei uniuni vamale a fost aceea de a degreva comerţul din cadrul uniunii de taxe şi alte bariere comerciale care îngreunează libera circulaţie a mărfurilor. Ea este compusă din două elemente: interdicţia institurii de taxe de import şi export precum şi a oricăror altor taxe cu efect echivalent taxelor vamale intre statele membre şi stabilirea unui tarif vamal comun.

Libera circulaţie a mărfurilor este asigurată prin eliminarea taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative, precum şi prin interzicerea măsurilor care au un efect echivalent celui al taxelor vamale şi al restricţiilor cantitative. Principiul recunoaşterii reciproce, eliminarea barierelor fizice şi tehnice şi standardizarea au fost adăugate pentru a susţine finalizarea pieţei interne.

Sistemul vamal reprezintă o structură complexă cuprinzând pârghiile utilizate de stat pentru influenţarea activităţii vamale, metode administrative şi de conducere, cadrul instituţional şi cadrul juridic şi având drept obiective, la nivel de economie naţională, apărarea intereselor economice ale statului, întocmirea de statistici în activitatea comerţ exterior, înfăptuirea politicii fiscale a statului şi încurajarea activităţilor de export prin diferite forme şi mijloace.

Sistemul vamal acţionează într-un anumit spaţiu care este denumit „teritoriu vamal” adică „teritoriul în interiorul căruia este în vigoare un anumit regim vamal, o anumită legislaţie vamală”. Teritoriul vamal corespunde teritoriului naţional al statului, însă statele au convenit în perioada postbelică ca prin extinderea sau restrângerea teritoriilor vamale să fie instituite regimuri teritoriale vamale speciale, extinderea teritoriului vamal realizându-se atunci când două sau mai multe state convin să formeze o uniune vamală.

Fără existenţa uniunii vamale şi a principiului fundamental referitor la libera circulaţie a mărfurilor, n-ar fi fost posibilă crearea pieţei unice şi astfel expansiunea economică a Uniunii Europene, existând, anterior înfiinţării acesteia, o multitudine de formalităţi vamale de frontieră pentru transporturile cu mărfuri, care împiedicau schimburile intercomunitare şi făceau ca societăţile comerciale din Uniunea Europeană să plătească sume mari de bani şi să piardă mult timp.