Necesitatea și Principalele Direcții ale Revizuirii Constituției României

Noţiunea de regim politic şi regim constituţional

În opinia autorilor francezi prin noţiunea de “regim politic” se denumeşte acea noţiune complexă care face apel la “regulile de organizare şi funcţionare a a instituţiilor constituţionale, la sistemul de partide, la practicarea vieţii politice, la ideologie şi la moravurile politice.”

Astfel, cu referire la regim politice, în literatura de specialitate se fac mai multe clasificări ale regimurilor politice. Putem clasifica regimurilele politice în regimuri politice democratice şi regimuri politice nedemocratice, regimuri politice autoritare şi regimuri politice autocratice, şi nu în ultimul rând regimuri politice constituţionale, regimuri politice fasciste, militare, prezidenţiale, parlamentare etc.

Importanţa acestei clasificări fiind relevată însăşi prin modalitatea de exerciţiu ale puterii politice.

Regimurile constituţionale sunt de fapt modalitatea prin care regimurile politice se exprimă pe plan juridic şi al organizării constituţionale. Ca lege fundamentală a statului, constituţia va consacra ideile politice şi modalităţile de organizare ce se reflectă în sistemul politic respectiv.

Exprimarea pe plan juridic este dată de rigoarea juridică, ce asigură interpretarea textului constituţional în mod just, şi sau clarificarea unor prevederi neechivoce ce nu sunt suficient de concret relatate, astfel încât textul constitutiei să servească intereselor statului de drept.

În funcţie de regimul politic al unui stat, dar şi de forma de guvernământ, dispoziţiile constituţionale consacră diferite principii pe baza cărora sunt delimitate noţiunile de putere executivă, făcând referire aici la atribuţiile preşedintelui, la rolul său de mediator, ori la atribuţiile guvernului, ponderea prerogativelor preşedintelui sau guvernului, variind în funcţie de tipul de regim constituţional.

Vorbind de regimuri politice distingem mai multe tipuri de regimuri constituţionale. Aici putem menţiona regimul prezidenţial, regimul semi-prezidenţial şi nu în ultimul rând regimul parlamentar.

Diferite tipuri de regimuri constituţionale

Regimul prezidenţial se remarcă prin faptul că conferă un mare număr de atribuţii preşedintelui. Aceste atribuţii pot fii neutralizate printr-o procedură care conferă transparenţă şi totodată permite controlul opiniei publice, precum şi tragerea la răspundere a şefului de stat pentru abateri de la mandatul ce i s-a oferit.

Puterile largi ce îi sunt oferite preşedintelui nu afecteză cu nimic relizarea întregului mecanism al instituţiilor democratice întrucât însuşi preşedintele se află sub controlul Constituţiei.

Alegerea preşedintelui se face pe baza unui proceduri democratice de consultare a poporului. Prin urmare, adoptarea sau aplicarea regimului prezidenţial nu este influenţată atăt de mult de prerogativele preşedintelui, de ponderea şi tipul ce îi aparţin acestuia, ci de modul în care se încadrează această putere în mecanismele de control democratic şi de verificare a felului în care preşedintele îşi exercita prerogativele.

Regimul semi–prezidenţial imaginează o cale de mijloc între sistemul prezidenţial în care preşedeintelui i se acordă prerogative ofarte lagi şi sitemul parlamentar în care presedintelui nu i se acordă nimic.

Ca elemente comune între cele două regimuri menţionate mai sus, regimul prezidenţial şi cel semi–prezidenţial, remarcăm posibilitatea de punere sub acuzaţie a preşedintelui în anumite situţii grave, pentru abaterea de la mandatul ce i s-a încredinţat.

De remarcat este faptul că atât în sitemul prezidenţial căt şi în cel semi–prezidenţial preşedintele nu are iniţiativă legislativă, dar el poate oprii adoptarea unor proiecte de legi şi dispune trimiterea lor pentru o nouă discutare Camerei (sau Camerelor) în scopul reexaminării pentru proiectul pe care nu îl acceptă.

În cadrul sistemului semi–prezidenţial preşedintelui îi revine rolul de arbitru între puterile statului, fiind ales de întregul popor, de fapt puterea executiva apaţinând Guvernului. Totodată în sistemurile semi–prezidenţiale preşedintele poate dizolva parlamentul, în anumite situaţii specifice prevăzute în Constituţie, în timp ce în sistemul prezidenţial, preşedintele nu poate face acest lucru. Aceasta reprezentând cea mai impotantă deosebire între regimul prezidenţial şi cel semi – prezedinţial.

În sistemul anumitor constituţii preşedintele are aceleaşi atribuţii privind funcţiile militare şi cele de politică externă.