Primirea de Foloase Necuvenite

INTRODUCERE

Corupţia constituie o serioasă poluare a vieţii sociale, faptele de corupţie reprezentând un pericol social pentru populaţie prin vătămarea sau punerea în pericol a desfăşurării activităţii administraţiei, dar nu numai a acesteia, întrucat prin corupţie se pot afecta în general sectoarele vieţii sociale.

Corupţia este considerată cel mai mare duşman al democratiei. In analiza acestui fenomen se disting cel puţin două cauze care se intercondiţioneaza reciproc: pe de o parte dorinţa individului de a se îmbogăţi rapid şi fără efort, iar pe de altă parte restricţiile de tot felul care la rândul lor creaza corupţia.

Prin incriminarea faptelor de corupţie, legea penala caută să ocrotească puritatea vieţii sociale, atit prin asigurarea exercitării cu probitate de către funcţionari a atribuţiilor ce le sunt încredinţate şi prin anihilarea manifestărilor de venalitate ale acestora, cat şi prin combaterea manifestărilor de către unii indivizi a tendinţelor de a deturna activitatea funcţionarilor în direcţia dorită de ei în vederea realizării unor scopuri special urmarite ( deseori ilicite ).

In legislaţia penală română, spre deosebire de cea a altor state (Italia, Franţa, Statele Unite ale Americii ) nu există vreun text care să incrimineze o infracţiune denumită “corupţie”, dar literatura juridică defineşte prin aceasta noţiune numeroase încălcări ale legii penale: este vorba doar de patru infracţiuni din categoria infracţiunilor de serviciu sau în legatură cu serviciul: pe de o parte luarea de mită ( Art. 254 Cod Pen. ) şi primirea de foloase necuvenite ( Art. 256 Cod Pen. ) care sunt infracţiuni de serviciu şi pe de altă parte darea de mită ( Art. 255 Cod pen. ) şi traficul de influenţă (Art. 257 Cod pen.) care sunt infracţiuni în legatură cu serviciul.

Organizarea prevenirii corupţiei este o problemă de mare importanţă şi actualitate pe plan naţional şi internaţional determinată de creşterea infracţionalismului, de diversificarea formelor sale de manifestare şi de ridicare a criminalităţii cu grad sporit de pericol social, care fac ca sensibilitatea şi reacţia publicului faţă de o asemenea evoluţie îngrijorătoare sa fie tot mai accentuate 1.

Lucrarea de faţa isi propune să analizeze una dintre cele patru fapte de corupţie, incriminată dinstinct in Codul Penal Român.

Este vorba de infracţiunea de primire de foloase necuvenite definită de Art.256 Cod pen., în care se stipulează că se pedepseşte primirea de către un funcţionar direct sau indirect, de bani ori de foloase necuvenite, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia ( al. 1).

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani (al.2).

După cum se observă, primirea de foloase necuvenite este o infracţiune de corupţie considerată foarte periculoasă, întrucat abaterea de la moralitate, de la cinste, de la datorie este realizata de un funcţionar în cadrul atribuţiunilor serviciului în care acesta a fost investit, ori indeplineşte o însărcinare.