Degradarea Plajelor din România

„Ridicarea nivelului mării este, fără îndoială, cel mai important şi mai vizibil efect al încălzirii globale din acest secol, al efectului de seră”(Schneider, 1989, citat de Romanescu, 2009).

Efectul este resimţit datorită faptului că „jumătate din populaţia planetei locuieşte în regiuni costiere care deja se găsesc sub mare presiune demografică şi care sunt expuse poluării, inundaţiilor, subsidenţei şi compactării, precum şi efectelor dispersiei fluviale a apelor. O creştere a nivelului mării ar avea cele mai severe efecte asupra regiunilor costiere joase, a plajelor şi terenurilor umede”(UNEP, 1990, citat de Romanescu, 2009).

Definirea termenului de risc

Riscul prezintă un pericol sau un inconvenient mai mult sau mai puţin previzibil. El reprezintă produsul dintre probabilitatea apariţiei unui fenomen şi consecinţele negative pe care acesta le poate avea. Riscul poate fi parte a hazardului, reprezentând probabilitatea de aparitie a acestuia( Grecu, 1997, citat de Romanescu, 2009).

Riscul este un efect specific care se produce într-o perioadă dată, sau în circumstanţe determinate, ceea ce nu implică din start ideea unor pierderi.(Voiculescu, 2002, citat de Romanescu, 2009). Percepţia riscului este puternic influenţată de posibilitatea controlului uman asupra fenomenului. La baza psihologiei umane stă imaginea mentală a realităţii. În esenţă, reacţia umană la risc sugerează o frecventă schimbare a riscului perceput ( Conţiu et al., 2005, citat de Romanescu, 2009).

Scopul acestei lucrări este de a evidenţia una dintre urmările creşterii nivelului Oceanului Planetar pe teritoriul Romaniei, cu consecinţe la care am avut şi noi aportul, şi anume „riscul dispariţiei plajelor româneşti”.

O cercetare realizată în perioada 2005-2007 de Agenţia Japoneză de Cooperare Internaţională(JICA) şi de specialişti români, finanţată de Guvernul Japoniei, a scos la iveală că o mare parte din plajele de la Marea Neagră riscă să fie înghiţite de ape în 20 de ani.

În ciuda avertismentelor acestora, autorităţile au rămas indiferente, iar urmările sunt de-a dreptul dezastruoase: în fiecare an valurile mării înghit, pur şi simplu, bucăţi importante din teritoriul ţării. În ritmul actual, fără măsuri, în nu mai mult de 20 de ani, apele vor înainta 40 de metri în Mamaia, iar alte staţiuni vor dispărea(ABAD-L.ro).

În timp ce alte ţări construiesc oraşe sau chiar aeroporturi în mijlocul apelor, România pierde în fiecare an zeci de hectare din teritoriul naţional. Rapoarte oficiale vorbesc despre impresionantul număr de 2400 de hectare mâncate de ape în ultimii 30 de ani, iar responsabile de această dramă sunt, în primul rând, cele trei diguri mari ridicate în anii 1970 – 1980, pentru protecţia porturilor Mangalia, Constanţa şi Midia Năvodari, care au schimbat circulaţia curenţilor şi au distrus plajele. Nu a mai venit acelaşi aport de nisip cu care se păstra un echilibru iar urmările au fost vizibile chiar după finalizarea construcţiei.

Digul de la Năvodari a scăzut plaja din Mamaia şi Constanţa, cel din portul Constanţa - plaja din Eforie, iar digul din Mangalia a distrus plaja din 2 Mai.

O altă problemă este că şi ce ridicăm – ridicăm cam degeaba. Marea spulberă sute de tone de beton din faleze, pentru că încurcăm ordinea operaţiilor. La noi se tot construiesc faleze, când în mod normal ar trebui să facem diguri în larg şi apoi să se construiască faleze. La acestea se adaugă innaintarea normală a mării către ţărm(specifice perioadei intergalciare în care ne aflăm), de 2 mm pe an şi aşa procesul de eroziune costieră poate începe.

În cele ce urmează vom trece în revistă, rând pe rând formarea şi evoluţia bazinului Mării Negre, situaţia actuală a litoralului românesc, vom studia fenomenul de eroziune costieră şi factorii care au conlucrat pentru a accentua acest fenomen, fenomen ce afectează direct litoralul, vom analiza propunerile şi soluţiile găsite de specialiştii în domeniu şi nu în ultimul rând vom încheia cu o serie de concluzii.

Marea Neagră şi litoralul românesc

1. Formarea şi evoluţia bazinului Mării Negre

Bazinul Mării Negre există de aproximativ 120 de milioane de ani. El a fost supus unei dezvoltări extrem de dinamice şi a constat într-o acumulare imensă de sedimente, cu o grosime a sedimentelor de fund în partea centrală a bazinului de până la 13 km ( Panin, 2008).

Geologii consideră Marea Neagră a fi un „back-arc marginal de extensie, care provine de la subducţia nordică a Neo-Tethys-ului de- lungul marginii sudice a platoului Eurasia în cadrul unui arc vulcanic Cretacic-Timpuriu Terţiar”(Letouzey et al., 1977; Decourt et al., 1986; Zonenshain şi Le Pichon, 1986), ca urmare a deplasării spre nord a platoului Arabic.

În trecutul geologic s-au înregistrat variaţii semnificative ale nivelului Mării Negre. În urmă cu aproximativ 18.000-20.000 de ani, în timpul perioadei de vârf a ultimei glaciaţiuni, nivelul mării a fost cu aproximativ 80-100 m mai mic decât nivelul actual. Modul în care, ulterior, a avut loc creşterea nivelului mării este încă în dezbatere şi teoriile concurente despre umplerea graduală sau rapidă sunt sintetizate în Raportul asupra Dinamicii şi Sedimentologiei Costiere.

Cu 8000-9000 ani în urmă nivelul mării ajunsese la un nivel cu 20 m mai scăzut decât cel actual iar legătura cu Marea Mediterană s-a realizat cu circa 6000-7000 ani în urmă. „Marea Marmara a deschis o breşă în valea Bosforului şi apa sărată a acesteia s-a deversat în apa dulce a Mării Negre „(Pitman şi Ryan, 1998, citat de Romanescu, 2009).

În urmă cu 6.000-8.000 de ani, nivelurile apei aproape au atins nivelurile din prezent, aşa cum se poate vedea în figura de mai jos.