Indicatori Chimici Ape Naturale

ARGUMENT

În natură, apa este cea mai răspândită substanţă compusă şi se găseşte in toate cele trei stări de agregare, dar mai ales în stare lichidă (în această stare acoperă mai mult de 2/3 din suprafaţa globului)

Apele naturale sunt amestecuri de substanţe, întrucât cuprind o serie de substanţe chimice dizolvate şi în altele în suspensiune. Cele mai importante tehnici de purificare a apei sunt: filtrarea, distilarea şi demineralizarea.

Apa naturală conţine dizolvate cantităţi variate de diferite săruri.

Apa poate fi de mai multe categorii, cum ar fi: apă de barită (Ba(OH)2), apă de brom, apă de clor, apă de cristalizare, apă de hidrogen sulfurat, apă de plumb, apă de var (Ca(OH)2), apă distilată, apă dură, apă grea (D2O), apă minerală, apă oxigenată (H2O2), apă potabilă, apă regală, apă tare, apă amoniacale.

În stare pură, apa este un lichid incolor în strat subţire, albastru-verzui în straturi mai groase, inodor şi fără gust.

Apa potabilă, apa naturală, subterană sau de suprafaţă, bună de băut. În acest scop ea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii principale: Să aibă o temperatură între 7 şi 12oC, să fie incoloră, transparentă, fără miros, fără gust, să nu conţină suspensii minerale sau organice, săruri solubile in cantitate mai mare decât un gram la litru, substanţele otrăvitoare (compuşi de cupru, plumb, arsen etc.) şi nici microbi, care pot provoca îmbolnăvirea oamenilor sau a animalelor. Pentru alimentare centrelor populare se utilizează ape filtrate si tratate cu substanţe sterilizate.

Apa naturală (de izvor, de ploaie etc.) nu este niciodată pură; în ea se află dizolvate diferite substanţe.

Apa potabilă, apa lipsită de impurităţi, limpede, incoloră, fără miros, care conţine dizolvate cantităţi mici de săruri ca: NaCl, NaHCO3. Pentru obţinerea apei potabile, apa naturală este supusă operaţiilor de decantare şi filtrare pentru a îndepărta particule în suspensie.

Apa naturală este un sistem dispers complex, care conţine o mare varietate de impurităţi în suspensie, dispersate coloidal sau dizolvate. În apa naturală pot fi dizolvate:

a) gaze: O2, N2, CO2, iar în regiunile industriale cantităţi variabile de

NO2, SO2, HCl etc. (agenţi poluanţi);

b) săruri minerale: săruri solubile de calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier,

amoniu etc.;

c) compuşi organici proveniţi din descompunerea aerobă sau anaerobă a resturilor animale şi vegetale.

În plus mai apar:

- particule în stare coloidală: săruri hidrolizate de aluminiu, fier, silicaţi, unii compuşi organici macromoleculari;

- particule insolubile aflate în suspensie (dispersie grosieră): nisip, argilă, resturi vegetale sau animale.

În funcţie de destinaţia unei ape (potabilă, industrială, materie primă sau auxiliară în industria chimică, alimentară, construcţii etc.), aceasta trebuie să îndeplinească anumite condiţii de calitate prevăzute de standarde pentru fiecare caz în parte.

În studiul apelor se urmăreşte calitativ şi cantitativ: aspectul, culoarea, aciditatea sau alcalinitatea, prezenţa unor săruri dizolvate şi duritatea.