Studiul Comparativ al Factorilor de Mediu

Introducere

Aerul pe care il inspiram este parte din atmosfera ,amestecul de gaze ce acopera globul pamantesc.Acest amestec de gaze asigura viata pe pamant si ne protejeaza de razele daunatoare ale Soarelui.

Atmosfera este formata din circa 10 gaze diferite ,in mare parte azot (78%) ,si oxigen (21%). Acel 1% ramas este format din argon ,dioxid de carbon ,heliu si neon.Toate acestea sunt gaze neutre ,adica nu intra in reactie cu alte substante.Mai exista urme de dioxid de sulf ,amoniac, monoxid de carbon si ozon (O3) precum si gaze nocive ,fum ,sare,praf si cenusa vulcanica.

Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a mentinut timp de milioane de ani ,este amenintat acum de activitatea omului.Aceste pericole ar fi efectul de sera ,incalzirea globala ,poluarea aerului, subtierea stratului de ozon si ploile acide.

In ultimii 200 ani industrializarea globala a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic.Arderea carbunelui si a gazului metan a dus la formarea unor cantitati enorme de dioxid de carbon si alte gaze ,mai ales dupa sfarsitul secolului trecut a aparut automobilul.Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantitati mari de metan si oxizi de azot in atmosfera.

Controlul poluării atmosferice

Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce reduc, colectează, captează sau reţin poluanţii înainte ca ei să intre în atmosferă. Din punct de vedere ecologic, reducând emisiile poluante cu o mărire a randamentului energetic şi prin măsuri de conservare, precum arderea de mai puţin combustibil este strategia preferată.

Potenţiali poluanţi pot exista în materialele ce intră în procese chimice sau în procese de combustie (ca de exemplu plumbul din benzină). Metode de controlare a poluării atmosferice includ şi îndepărtarea materialelor poluante direct din produsul brut, înainte ca acesta să fie folosit, sau imediat după ce s-a format, dar şi alterarea proceselor chimice ce duc la obţinerea produsului finit, astfel încât produşii poluanţi să nu se formeze sau să se formeze la nivele scăzute. Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folosiţi de către automobile este posibilă şi prin realizarea unei combustii cât mai complete a carburantului sau prin recircularea gazelor provenite de la rezervor, carburator şi motor, dar şi prin descompunerea gazelor în elemente puţin poluante cu ajutorul proceselor catalitice. Poluanţii industriali pot fi la rândul lor captaţi în filtre, precipitatori electrostatici.

Acţiuni pentru combaterea poluării

Principalele obiective ale politicii de mediu din România, sunt create pentru a garanta un mediu curat care să asigure o viaţă sănătoasă a populaţiei, să ducă la eliminarea sărăciei şi a degradării mediului, să regenereze economia pe baza principiilor de dezvoltare durabilă şi să armonizeze legislaţia naţională privind protecţia mediului cu cea a Uniunii Europene. Începând cu 2001, Guvernul României a făcut progrese semnificative în promovarea managementului de mediu şi armonizării legislaţiei naţionale cu directivele UE. S-au făcut progrese substanţiale pentru integrarea politicii de mediu în politicile sectoriale şi în construcţia şi întărirea capacităţii la nivel naţional, regional şi local.

Prin Strategia Naţională pentru Mediu, se intenţionează, pe de o parte, să se atingă un echilibru ecologic la nivel naţional, iar pe de altă parte să se îndeplinească standardele de mediu cerute prin prevederile convenţiilor şi acordurilor internaţionale semnate de către România, precum şi acelea necesare în procesul de aderare la UE. Implementarea acestor cerinţe internaţionale vor reprezenta nucleul de condiţii pentru a accelera îmbunătăţirile de mediu în România.

Strategia Naţională pentru Protecţia Atmosferei, descrie situaţia până în prezent în ceea ce priveşte calitatea aerului în România, precum şi măsurile pe care Guvernul le-a pregătit în vederea îmbunătăţirii protecţiei atmosferei şi a calităţii aerului ambiental până în anul 2013. Strategia este structurată pentru două perioade de timp:

Ø 2004 – 2006: perioada de pre-aderare a României la Uniunea Europeană;

Ø 2007 – 2013: perioada în care România este deja stat membru al UE.

Propunerile şi planurile prezentate în această strategie urmăresc atingerea următoarelor patru obiective principale:

1. menţinerea calităţii aerului înconjurător în zonele şi aglomerările în care se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate;

2. îmbunătăţirea calităţii aerului înconjurător în zonele şi aglomerările în care nu se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate;

3. adoptarea măsurilor necesare în scopul limitării până la eliminare a efectelor negativ asupra mediului, inclusiv în context transfrontalier;

4. participarea la cooperarea internaţională în domeniu şi îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acordurile şi tratatele internaţionale la care România este parte.

Cadru legislativ

Baza legală europeană de evaluare si gestionare a calităţii aerului este Directiva Cadru 96/62/EC a Comisiei Comunităţii Europene precum şi Directivele Fiice care stabilesc valorile limită şi valorile de referinţă aferente fiecărei substanţe poluante. Obligativitatea implementării directivelor europene în statele membre a determinat modificări esenţiale în domeniul legislativ precum şi o evoluţie tehnică şi analitică decisivă. În această privinţă punctele esenţiale sunt următoarele criterii:

- Valori limită vizibil mai exigente prin transpunerea valorilor de referinţă aferente care sunt prevăzute de Organizaţia Mondială a Sănătăţii OMS;

- Planuri detaliate de măsuri şi de implementare a acestora pentru îmbunătăţirea calităţii aerului;

- Informarea detaliată a publicului larg;

- Cerinţe mai exigente în ceea ce priveşte calitatea informaţiilor referitoare la calitatea aerului şi sistemul de management a calităţii aferent reţelei de monitorizare (Directivele Uniunii Europene privind Calitatea Informaţiilor).