Competitivitatea României versus a Bulgariei

1. Competitivitatea. Definiţie. Factorii competitivităţii

Competitivitatea este un concept a cărui definiţie nu este clară şi nici nu a fost încă dezvoltat un model pentru formalizarea conţinutului acesteia.

Competitivitatea în sensul cel mai general este un fenomen complex, referitor la capacitatea unei ţări, comparativ cu altele, de a forma şi a asigura un mediu economic , social, politic, care să susţină crearea accelerată de valoare adăugată.

Definim competitivitatea ca un set de instituţii, politici, precum şi factori care determină nivelul de productivitate a unei ţări.

Studiile asupra competitivităţii naţiunilor au început în anii 40. Cea mai reprezentativă lucrare este teoria fluxurilor comerciale care îşi are rădăcinile în teoria clasică ricardiană a avantajului compartaiv. Această teorie argumnetează că înzestrarea cu factori a unei naţiuni determină comeptitivitatea sa. Ca urmare a realităţilor economice şi situaţiei prezente, teoria a fost depăşită, astfel că există ţări bogate în resurse dar cu o economie săracă şi invers. Astăzi materiile prime, capitalul, forţa de muncă sunt mobile, astfel că fenomenul a fost denumit globalizare. Din aceasta reiese faptul că înzestrarea cu factori nu este suficientă pentru a determina o competitivitate sporită a unei naţiuni.

Principalii factori ai competitivităţii la nivel naţional sunt:

1. Factori economici naţionali:

- Resurse locale (resurse naturale, forţa de muncă, infrasctructură, resusre tehnologice şi financiare, etc.);

- Dimensiunea şi structura cererii interne;

- Nivelul tehnologic şi eficienţa industriei de subansamble şi a furnizorilor;

- Structura industrială şi concurenţa;

2. Acţiunea autorităţilor guvernamentale – prin activitatea sa, creând avantaj copetitiv exterior firmei;

3. Factori mondoeconomici sunt constituiţi din trei elemente principale:

- Dereglemntarea americană cu 4 mari consecinţe:

- Eradicarea inflaţiei puternice (coborârea ratei inflaţiei sub 4%);

- Pierderea de către stat a controlului asupra ratei dobânzii şi a cursului de schimb prin consolidarea pieţelor financiare la termen;

- Dirijarea economiei de către piaţă în detrimentul guvernelor;

- Modernizarea economiilor care antreneză regruparea întreprinderilor pentru a face faţă copetiţiei crescute;

- Prăbuşirea sistemelor comuniste de economie;

- Explozia internetului;

4. Alţi factori care influenţează competitivitatea sunt:

- ISD care favorizează structurarea cererii interne şi ajută la modernizarea economiei;

- Exigenţele din ce în ce mai ridicate pe care protecţia mediului înconjurător le impune;

- Evoluţia fenomenelor şi proceselor din economia mondială;

În literatura de specialitate sunt definite de către Porter patru stadii ale dezvoltării competitive la nivel naţional:

1. Stadiul dezvoltării determinat de facorii de producţie(FDP)

2. Stadiul dezvoltării determinat de investiţii

3. Stadiul dezvoltării determinat de inovare

4. Stadiul dezvoltării determinat de avuţie

Copetitivitatea este generată la nivel macroeconomic, la nivel de ţară şi aceasta devine competitivă atunci când reuşeşte să construiască un climat de dezvoltare eficient pentru fiecare firmă, mediul în care acestea sunt capabile să supravieţuiască şi să se dezvolte în orice mediu economic intern, dar mai ales internaţional.

2. Aspecte pozitive şi negative ale mediului concurenţial

Comparativ cu România, Bulgaria are atât avantaje cât şi dezavantaje economice după cum urmează:

• Bulgarii au taxe mai reduse;

• O stabilitate şi predictibilitate fiscală mai ridicată;

• Un curs fix al levei;

• Şosele mai bune;

• Iar în ultimii 4 ani, Bulgaria ,,a servit” României fie la mutarea afacerilor, fie la înmatricularea autoturismelor;

În Bulgaria sistemul fiscal este unul relaxat şi stabil, spre deosebire de Romania unde codul fiscal este schimbat frecvent, iar oamenii de afaceri nu sunt consultaţi sau luaţi în seamă la modul serios. Moneda naţională bulgară are un curs fix astfel că importurile nu prezintă un risc valutar. Ei au Consiliu Monetar şi un curs fix, la noi regimul este cu flotare controlată. Acest lucru constitue un avantaj al mediului economic bulgăresc, deoarece, cursul de schimb leva-euro este fix, spre deosebire de România, unde cursul valutar este fluctuant. Astfel, 1 euro este cotat la 1,95 leva, în timp ce în România cursul leu-euro variază în jurul valorii de 4,4RON.

În afară de cota TVA, care s-a modificat acum 10 ani, celelalte taxe şi impozite au ramas constante la vecinii noştrii bulgari.

În ceea ce priveşte şomajul, ca număr, avem mai mulţi şomeri, dar populaţia la noi este mai mare, deci ca procent din total populaţie activă, stăm mai bine.

În Bulgaria mai avem şi costuri mai mici cu forţa de muncă, capitalul minim de 1 euro pentru constituirea unei societăţi şi preţurile mici ale proprietăţilor şi chiriilor.