Tendințe în Producția Mondială de Droguri

Drogurile au un impact negativ asupra funcţionării societăţii şi stării de sănătate a oamenilor; ele pun obstacole în calea programelor de dezvoltare şi pot compromite eforturile de restaurare a păcii şi de reconstrucţie în ţările destabilizate de războiul civil. Nivelul de trai scăzut şi guvernările fragile constituie terenul favorabil pentru producerea, traficul şi consumul abuziv de droguri. Fenomenul drogurilor se manifestă, însă, cu o intensitate sporită şi în ţările dezvoltate care dispun de un nivel general de viaţă ridicat şi de structuri de guvernare puternice. Din aceste motive, problema drogurilor implică o abordare mai largă, globală, care face apel la ansamblul societăţii , la toate ştiinţele despre om şi societate precum şi la modul de manifestare a acestui fenomen în toate statele lumii, indiferent de nivelul lor de dezvoltare socio-economică. Aşadar, se impun măsuri noi pentru ameliorarea colectării şi analizei datelor referitoare la droguri, precum şi dezvoltarea unui program de cercetare viguros asupra structurii, funcţionării şi evoluţiei pieţei drogurilor. Dacă va fi bine înţeles modul în care evoluează piaţa drogurilor se vor putea programa şi echilibra mai bine intervenţiile. Se vor putea, de asemenea, repartiza mai bine resursele în timp şi între sectoare, ceea ce va permite ameliorarea eficienţei strategiilor de control al drogurilor .

Organizaţiile criminale care produc şi fac un comerţ ilicit cu substanţe psihotrope şi psihoactive îşi permit să posede mii de hectare de pământ arabil pentru culturile de plante opiacee, mii de angajaţi pentru întreg procesul de fabricare a drogurilor, adevărate armate pentru asigurarea protecţiei, specialişti în domeniul chimiei, informaticii, economico-financiar, etc., mijloace de transport de toate categoriile, inclusiv minisubmarine, în general toată logistica de care au nevoie în desfăşurarea activităţii lor ilegale. Asemenea teritorii, unde puterea este necontrolabilă sau legalitatea lipseşte cu desăvârşire, au fost denumite.“zone cenuşii” ; ele acoperă imense teritorii din Asia Centrală (Afganistan, republicile musulmane din fosta U.R.S.S., Kaşmirul, Xingiang) şi America Latină (Columbia, Ecuador, Brazilia, Bolivia, Peru). Aici s-au dezvoltat în ultimele decenii ale secolului trecut, puteri hibride, semipolitice şi semicriminale, ca rod al unor alianţe dubioase, cum ar fi: producătorii de heroină (prin alianţa cu luptătorii demobilizaţi în Asia), producătorii de cocaină (prin alianţa cu forţele de guerilă în America Latină). Există, în prezent, zeci de mii de indivizi înarmaţi care controlează suprafeţe întinse, inaccesibile pentru oamenii legii. Situaţiile de acest gen reprezintă unul din cele mai mari pericole care întunecă secolul XXI, motiv de reflecţie la cel mai înalt grad pentru organizaţiile internaţionale angajate în lupta pentru menţinerea păcii în lume şi combaterea marii criminalităţi.

În Asia Centrală, principala “zonă cenuşie” se întinde de-a lungul frontierelor Uzbekistanului, Turkmekistanului, Afganistanului şi Pakistanului. În această zonă producţia de opium a înregistrat creşteri spectaculoase în ultimii ani. Clanurile asiatice produc şi livrează opium şi heroină pentru marile oraşe ale C.S.I., iar de aici drogurile sunt dirijate către piaţa occidentală. În urma implicării în activitatea de producere şi traficare a drogurilor, luptătorii mujahedini din Asia şi trupele de gherilă din America Latină au devenit adevărate structuri de putere, permiţându-şi să trateze de la egal la egal cu guvernanţii sau chiar să pretindă preluarea puterii în stat. Nici Europa nu a scăpat acestui flagel: din Surinam spre Ţările de Jos, din Afganistan spre Italia, din portul venezuelan Macaraibo spre Palermo, din toate ţările latino-americane spre Spania, cocaina soseşte în cantităţi impresionante. O situaţie similară se înregistrează şi în ceea ce priveşte heroina din Asia Centrală. Trei sferturi din aceasta se consumă în ţările Comunităţii Europene. După căderea “Zidului Berlinului”, şi până la intervenţia NATO, recolta câmpurilor de mac din Afganistan ajungea în Amsterdam în circa o săptămână. Anual, aproximativ 150.000 de containere sigilate sunt expediate pe căile ferate în fostele ţări ale U.R.S.S.

O evaluare certă cu privire la suprafeţele arabile destinate culturilor de plante opiacee nu s-a realizat încă. Pentru zona latino-americană se estimează, totuşi, că suprafeţele plantate cu coca variază între 155.000 şi 316.000 ha.“Zonele cenuşii” au intrat şi în preocuparea ecologiştilor, ca urmare a faptului că în acestea se înregistrează un proces real de ameninţare a echilibrului ecologic. Apele limpezi din zona Anzilor încep să sufere datorită poluării provocate de rafinarea cocainei. Numai în anul 1991 această “industrie” a utilizat 23.000 tone de calciu, 10.000 tone piatră de calcar, 1.000 tone eter şi acetonă, 800 tone de acid sulfuric, 300 tone kerosen şi 50 tone de acid clorhidric, ale căror reziduuri au fost deversate, fără nici o precauţie, în fluviile, râurile şi lacurile din vecinătatea laboratoarelor de fabricare a drogurilor. De asemenea, “zonele cenuşii” reprezintă adevărate “depozite” de plasare a deşeurilor toxice, cancerigene, radioactive şi contaminate. Ceea ce îngrijorează cel mai mult este faptul că “zonele cenuşii” se extind de la an la an. Astfel, în Asia, în regiunea de la nord de Birmania şi Thailanda – celebrul Triunghi de Aur – spre provincia chineză Yunnan, sunt circa 2.000 km de frontieră necontrolabilă. Africa sahariană este, de asemenea, ameninţată. Cornul Africii, între Somalia şi Sudan, este din ce în ce mai inaccesibil autorităţilor statale, scăpând în mod progresiv de sub control. “Zonele cenuşii” sunt teritorii ideale pentru culturile de plante opiacee şi laboratoarele clandestine de prelucrare a acestora, precum şi pentru desfăşurarea altor activităţi compatibile cu crima organizată.