Fenomenul Drogurilor în România

Toate plantele şi substanţele ce sunt prevăzute în convenţiile internaţionale, la care România este parte, ca stupefiante sau psihotrope, precum şi preparatele lor, ce pot fi periculoase pentru sănătatea populaţiei, datorită efectelor pe care le poate produce abuzul de astfel de substanţe, sunt interzise prin lege şi sunt incluse în sfera traficului de droguri.Traficul de droguri incumbă mai multe operaţiuni ilicite: cultivarea, producerea, fabricarea, depozitarea, comerţul, distribuţia, transportul, deţinerea, oferirea, transmiterea, intermedierea, achiziţionarea, utilizarea, importul, exportul şi tranzitul pe teritoriul naţional ale plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante sau psihotrope.

1. Drogurile în România: câteva repere istorice

În lume, consumul şi acţiunile legate de droguri au existat din timpuri străvechi. . Nici în România fenomenul nu este unul caracteristic numai generaţiei contemporane. Câteva atestări sunt edificative în acest sens :

• Dintr-o adresă din 1927, august 29, a Ministerului Afacerilor Externe trimisă Ministerului de Interne rezultă că “supuşii români GEORGE şi ALEXANDRU STATING ROSS sunt implicaţi într-un trafic de stupefiante descoperit de autorităţile britanice la HONG-KONG”.

• Într-o notă a Poliţiei şi Siguranţei Generale din 30.09.1926, se precizează că a fost prins MORITZ SIMON care avea legături cu YALMAN LEIBOVICI, cunoscut traficant de droguri, asupra cărora s-au găsit diferite cantităţi de astfel de “otrăvuri”.

• În aprilie 1928, este elaborată Legea pentru combaterea abuzului de stupefiante, care prevedea pedepse cu închisoare şi amendă, menţionând că delictele flagrante se judecă cu urgenţă şi în termen de 15 zile, fără a se putea da termen mai lung .

• Ziarul “Cuvântul” din 26.03.1928 publică un amplu articol despre “Un cuib de cocainomani la Iaşi”.

Este cunoscut că sistemul socialist cu graniţele sale „închise” şi controlul strict al autorităţilor vamale şi al poliţiei de frontieră asupra persoanelor, puţine la număr, care intrau şi ieşeau, în şi din ţară, era descurajant pentru introducerea ilegală a stupefiantelor şi substanţelor psihotrope. Totuşi, o „piaţă neagră”, la scară mult redusă, apărea sezonier pentru alimentarea cu droguri a studenţilor străini veniţi la studii în România şi sporadic, pentru alimentarea turiştilor străini veniţi pentru sejur pe litoral sau in staţiunile montane din România. În perioada 1970 – 1989 au fost descoperite 187 cazuri, majoritatea reprezentând deţinere ilicită de droguri, în scop de consum propriu, confiscîndu-se 457 kg. de droguri. Practic, în România nu existau reţele de trafic de droguri cu caracter organizat care să coopereze cu reţele internaţionale ale acestui tip de traficanţi.

După anul 1989, exigenţele impuse de noile realităţi (economie de piaţă, reforme sociale, care s-au vrut radicale, câştig potrivit prestaţiei sociale, respectarea opiniei celorlalţi) au însemnat tot atâtea eforturi în planul mentalităţilor şi concepţiilor. Neadaptarea comportamentului multor membri ai societăţii româneşti la cerinţele unei societăţi cu adevărat civilizate şi libere, care nu au reuşit să înţeleagă faptul că funcţionarea democraţiei autentice trebuie să se bazeze pe respectul legii, al unor norme prestabilite, obligatorii şi impersonale, constituie o altă realitate dură a societăţii româneşti în perioada de tranziţie la economia de piaţă funcţională.

În contextul restructurărilor economice, politice şi sociale, caracteristice perioadei de tranziţie şi al schimbărilor survenite în modul de gândire şi comportament al oamenilor, au apărut acţiuni şi fenomene noi, unele dintre acestea fiind îngrijorătoare, ajungând uneori până la alterarea conceptului de societate civilă.Schimbările bruşte au dus la înţelegerea greşită a noţiunii de drepturi şi libertăţi, mulţi indivizi şi chiar categorii de persoane imaginându-şi şi chiar conturându-şi ideea că au dreptul să facă orice, char şi fapte interzise prin legi, inclusiv din cele cu un înalt grad de pericol pentru populaţie, având drept scop înavuţirea rapidă cu orice preţ.