Analiza comparativă a politicii monetare din SUA și zona euro

INTRODUCERE

Atunci când se vorbește despre o „bancă centrală”, primul gând care vine probabil în minte este acela al instituţiei care emite moneda. Iar moneda este instrumentul pe care îl folosim ca unitate de cont și ca mijloc de schimb și de tezaurizare. Indiscutabil, obiectivul principal al oricărei bănci centrale este acela de a asigura păstrarea în timp a valorii monedei naţionale. Există însă alte aspecte, mai puţin cunoscute, care caracterizează activitatea unei bănci centrale moderne. Unul dintre acestea este comunicarea. O bancă centrală nu trebuie doar să facă ceea ce spune că face, ci și să explice ceea ce face, contribuind astfel la sensibilizarea publicului și la o mai bună cunoaștere de către acesta a politicilor sale și a serviciilor pe care le oferă.

Diferenţele de performanţe economice dintre Statele Unite, Japonia şi Uniunea Europeană au constituit un subiect amplu de dezbatere. Deşi aceste economii ar putea fi considerate similare fiind mari, cu venituri ridicate şi relativ închisă; in literatura de specialitate, în general, s-a subliniat caracteristici macroeconomice care faceau diferenta, diferenţe precum, persistenţa şomajului, caracteristicile institutiilor , efectele economiei.

Capitolul 1.SISTEMUL EUROPEAN AL BĂNCILOR CENTRALE ȘI EUROSISTEMUL

Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) a fost creat în conformitate cu Tratatul de la Maastricht și Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene . Este format din Banca Centrală Europeană (BCE) și băncile centrale naţionale (BCN) ale tuturor statelor membre ale UE.

Eurosistemul cuprinde BCE și BCN ale statelor membre care au adoptat euro (în prezent, în număr de 16). Organele de decizie ale BCE sunt Consiliul guvernatorilor și Comitetul executiv . Deciziile de politică monetară ale BCE sunt luate de Consiliul guvernatorilor. Comitetul executiv pune în aplicare deciziile și este răspunzător de activităţile zilnice ale BCE. Al treilea organ de decizie al BCE este Consiliul general , care va continua să funcţioneze atât timp cât există state membre ale Uniunii Europene care nu au adoptat încă euro ca monedă naţională.

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

BCE a fost înfiinţată în iunie 1998 la Frankfurt pe Main și a preluat funcţiile predecesorului său, Institutul Monetar European (IME). Este o instituţie supranaţională dotată cu personalitate juridică. BCE își desfășoară activitatea în trei sedii în centrul orașului Frankfurt, dar în 2011 se va muta în partea de est

a orașului, în noul său sediu care, în prezent, se află în construcţie. Personalul BCE este european în adevăratul sens al cuvântului, provenind din toate cele 27 de state ale Uniunii Europene.

2ATRIBUŢIILE EUROSISTEMULUI

Eurosistemul are patru atribuţii majore. Prima constă în aplicarea politicii monetare adoptate de către Consiliul guvernatorilor BCE – de exemplu, deciziile privind ratele dobânzilor reprezentative (rata dobânzii

minimă acceptată , aplicată la operaţiunile principale de refinanţare , precum și ratele dobânzilor aplicate la facilitatea de creditare marginală și la facilitate de depozit , și, după caz, luarea de decizii referitoare la obiectivele monetare și furnizarea de lichiditate). Comitetul executiv este responsabil pentru

aplicarea politicii monetare, responsabilitate pe care o exercită prin dispoziţii adresate BCN. De exemplu, Comitetul executiv decide o dată pe săptămână asupra alocării de lichiditate sectorului bancar prin intermediul operaţiunilor principale de refinanţare.

Cea de-a doua și cea de-a treia dintre atribuţiile Eurosistemului constau în derularea operaţiunilor valutare și, respectiv, deţinerea și administrarea rezervelor oficiale ale statelor din zona euro. BCN din Eurosistem au transferat către BCE active externe de rezervă, în valoare de aproximativ 40 miliarde EUR (85% în valută și 15% în aur). În schimb, BCN deţin creanţe în euro purtătoare de dobândă asupra BCE. BCN din Eurosistem sunt implicate în administrarea rezervelor internaţionale ale BCE, acţionând în calitate de agenţi ai BCE, conform orientărilor privind administrarea portofoliului stabilite de BCE. Activele externe de rezervă rămase se află în proprietatea BCN și sunt administrate de către acestea.Operaţiunile cu aceste active de rezervă sunt reglementate de către Eurosistem. Concret, operaţiunile care depășesc un anumit prag necesită aprobarea prealabilă a BCE.

O a patra atribuţie esenţială a Eurosistemului constă în promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi. De asemenea, Eurosistemul contribuie la realizarea supravegherii financiare: consiliază legislatorii în sfera sa de competenţă și elaborează statistici monetare și financiare.

Tratatul de la Maastricht specifică, de asemenea, că BCE deţine dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote euro.