Analiza factorilor care au influențat rata șomajului din România în perioada 1991 - 2007

Introducere

Acest proiect are ca obiectiv analiza ratei şomajului luând în considerare anumiţi factori care o influenţează. Cu ajutorul metodelor ştiinţifice şi matematice specifice econometriei ne propunem să studiem variabila menţionată şi să formulăm ipoteze cu privire la evoluţia ei în timp.

Şomajul este unul din fenomenele negative care se manifestă cu mare intensitate în perioada de tranziţie. Este un fenomen întâlnit în orice economie, în ţara noastră, în contextul transformărilor pe care le-a implicat reforma, proporţiile şomajului au atins cote ridicate.

Ca fenomen macroeconomic, şomajul reprezintă ansamblul persoanelor active disponibile fără ocupaţie, care caută de lucru.

Rata şomajului, ca mărime relativă a fenomenului, se calculează ca raport procentual între masa şomajului (numărul mediu al şomerilor) şi unul din parametrii de referinţă ai acestuia. Astfel de parametri sunt: populaţia activă, populaţia activă disponibilă, forţa de muncă (populaţia ocupată plus şomajul), populaţia ocupată, populaţia ocupată ca salariaţi. Se pare că cel mai concludent raport de exprimare a ratei şomajului este cel în care se foloseşte ca numitor fie forţa de muncă, fie populaţia activă disponibilă.

Populaţia ocupată cuprinde, conform metodologiei “Cercetării statistice asupra forţei de muncă în gospodării”, toate persoanele de 15 ani şi peste, care au desfăşurat o activitate economică producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră în perioada de referinţă (săptămâna înaintea înregistrării), în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii.

Şomerii BIM, conform criteriilor Biroului Internaţional al Muncii (BIM) sunt persoanele de 15-74 ani, care în perioada de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:

- nu au loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri;

- sunt în căutarea unui loc de muncă realizând în ultimele 4 săptămâni demersuri pentru a-l găsi;

- sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă.

Problema ratei şomajului a fost studiată şi în corelaţie cu produsul naţional brut. În anii ’60, economistul Arthur Okun a încercat să determine dacă între fenomenul şomaj şi produsul naţional brut există vreo relaţie de interdependenţă. Răspunsul la această dilemă este cunoscut în economie sub denumirea de legea Okun.

Andre Fourcans afirma că şomajul şi inflaţia se află într-o relaţie directă. Pe termen scurt există o legatură inversă între şomaj şi inflaţie, însă aceasta dispare după un anumit interval, iar şomajul revine la nivelul său iniţial pe când creşterea preţurilor persistă.

Fenomenul şomajului, avându-şi premisele în disfuncţionalităţile economiei socialiste, în particular în domeniul ocupării forţei de muncă, a fost un însoţitor permanent al perioadei de tranziţie la economia de piaţă, pentru ca, ulterior, acesta să se manifeste şi în perioadele recente de creştere economică. odată cu prima reglementare juridică în materie, respectiv Legea nr.1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, şomajul a început să fie evidenţiat pe baza înscrierii la oficiile de şomaj, pentru ca, începând cu anul 1994, să fie evaluat şi prin anchete în cadrul gospodăriilor, reflectând şomajul în sensul criteriilor Biroului Internaţional al Muncii (BIM). Tabloul evoluţiei şomajului, pe ani este prezentată în Anexa 1.

Dacă realizăm o analiză mai profundă a valorilor lunare din intervalul dat, observăm că rata şomajului a avut o evoluţie oscilantă: a crescut continuu, cu mici variaţii lunare, în perioada februarie 1991 – martie 1995, urmând scăderi, iarăşi creşteri (din ianuarie 1997 până în aprilie 2000), pentru ca apoi să scadă continuu, ajungând până la 5,8% în anul 2005. În 2006 rata şomajului a înregistrat un nivel de 5,4%.

În 2007 rata şomajului la nivel naţional a fost de 4,1% în decembrie cu 0,1% mai mică decât în luna precedentă, iar numărul de şomeri a scăzut cu peste 4.000 de persoane, ajungând astfel la 367.838 persoane.

În 2008 rata şomajului, în luna martie a fost de 4,1%, mai mică decât cea din luna martie a anului 2007 cu 0,7% şi în scădere cu 0,1% faţă de cea din luna februarie a anului 2008 (ANOFM). Potrivit datelor înregistrate de ANOFM, numărul total de şomeri din luna martie este de 374.050, cu 5.729 mai mic faţă de luna anterioară.

Comparativ cu anul 2006, rata şomajului înregistrat în 2007 a avut valori mult diminuate, în lunile septembrie şi octombrie înregistrându-se o diferenţă de un punct procentual faţă de lunile similare ale lui 2006, în timp ce în luna noiembrie diferenţa a fost de 0,9 puncte procentuale.

Rata şomajului înregistrat la sfârşitul lunii august 2008, la nivel naţional a fost de 3,8% mai mare decât cea din luna iulie a anului 2008 cu 0,1%. Numărul total de şomeri corespunzător lunii august, de 345.510 persoane, a crescut cu 5.048 persoane faţă de cel din luna anterioară.