Analiza rentabilității profitului aferent cifrei de afaceri

Analiza conceptuala privind rentabilitatea intreprinderii

Functia scop a oricarei societati comerciale este de a maximiza averea actionarilor. Realizarea acestui obiectiv este posibila numai prin desfasurarea unei activitati rentabile, profitul net obtinut putand servi pentru remunerarea imediata a actionarilor, prin dividende, sau pentru remunerarea la termen prin cresterea valorii firmei ca urmare a alocarii acestuia pentru autofinantare.

Reabilitatea poate fi definita ca fiind capacitatea unei intreprinderi de a obtine profit prin utilizarea factorilor de productie si a capitalurilor, indiferent de provenienta acestora.

Reabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficientei intregii activitati economico-financiare a intreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de productie utilizate si a fortei de munca, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, productie si vanzare.

Eficienta economica este o categorie economica mai cuprinzatoare decat rentabilitatea. In acest sens mentionam si urmatoarea afirmatie “eficienta economica reprezinta cea mai generala categorie care caracterizeaza rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vanzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate in circuitul economic.

Pentru exprimarea rentabilitatii se utilizeaza doua categorii de indicatori: profitul si ratele de rentabilitate. Marimea absoluta a rentabilitatii este reflectata de profit, iar gradul in care capitalul sau utilizarea resurselor intreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilitatii (indicator al marimii relative a rentabilitatii).

Analiza profitului se impune a fi efectuata si in functie de factorii endogeni si exogeni care actioneaza la nivelul intreprinderii. Luand in considerare diversitatea de forme sub care se prezinta profitul la nivel de intreprindere, analiza factoriala a acestuia poate fi aprofundata avand in vedere urmatoarele categorii de rezultate: rezultatul brut al exercitiului, rezultatul exploatarii si rezultatul aferent cifrei de afaceri.

Analiza ratelor de rentabilitate

Ratele de rentabilitate reprezintă indicatori sintetici, prin care se apreciază sub formă relativă situaţia profitabilităţii sau a capacităţii întreprinderii de a produce profit. Ratele rentabilităţii sunt printre cei mai importanţi indicatori prin care se apreciază eficienţa generală a activităţii unei întreprinderi, deoarece reflectă rezultatele obţinute ca urmare a trecerii prin toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi desfacere.

Rata rentabilităţii, ca indicator de performanţă, poate avea mai multe forme de exprimare, în funcţie de modul de raportare a unui indicator de efecte sau rezultate obţinute (profitul, EBE sau alţi indicatori parţiali ai rentabilităţii) la un indicator de flux global al activităţii (cifra de afaceri, venituri din exploatare, valoarea adăugată) sau la mijloacele economice avansate sau consumate pentru obţinerea rezultatului respectiv (ca indicatori de efort).

De aceea, putem clasifica ratele de rentabilitate în funcţie de mai multe criterii, cele mai importante fiind criteriul bazei de raportare şi criteriul funcţional. În afara acestora, mai pot exista criterii referitoare a interesele urmărite în exprimarea acestor rate (interesele managerilor, acţionarilor, creditorilor, etc.) sau la tipul de rezultat ce se află la numărătorul ratelor.

După criteriul funcţional, ratele rentabilităţii se pot clasifica în:

- rate ale rentabilităţii economice;

- rate ale rentabilităţii financiare;

- rate ale rentabilităţii resurselor consumate;

- rate ale rentabilităţii veniturilor.

Rata rentabilităţii economice

Rata rentabilităţii economice măsoară performanţele totale ale activităţii unei firme, independent de modul de finanţare şi de sistemul fiscal. Această rată se poate exprima sub mai multe forme, în funcţie de modul de exprimare a indicatorului de efort. Întâlnim astfel:

- rata rentabilităţii economice a activelor, când indicatorul de efort este reprezentat de activele totale sau cele de exploatare;

- rata rentabilităţii economice a capitalului investit, când indicatorul de efort este reprezentat de capitalul investit.

Rata rentabilităţii financiare

Rata rentabilităţii financiare (Rf) exprimă eficienţa utilizării capitalului propriu sau permanent al firmei. Din acest considerent, rata rentabilităţii financiare prezintă o importanţă deosebită, în primul rând, pentru acţionari, care apreciază, în funcţie de nivelul acesteia, dacă investiţia lor este justificată şi dacă vor continua să sprijine dezvoltarea firmei prin aportul unor noi capitaluri sau prin renunţarea, pentru o perioadă limitată, la o parte din dividendele cuvenite.

Managerii, la rândul lor, vor fi interesaţi să păstreze un nivel corespunzător al acestei rate, pentru a-şi putea păstra poziţiile şi a realiza criteriile de performanţă ale firmei.

Rata rentabilităţii financiare este influenţată, în mod esenţial, de existenţa a doi factori, şi anume:

- folosirea în cadrul structurii de capital a întreprinderii a capitalului împrumutat;

- deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile, prin posibilitatea introducerii acestora pe cheltuielile întreprinderii (drept cheltuieli financiare) şi existenţa efectului de “scut de impozit”.

În plus, este necesar ca rata rentabilităţii economice să fie superioară costului capitalului împrumutat, în caz contrar folosirea capitalurilor împrumutate devenind ineficientă.

În funcţie de capitalul utilizat în determinarea acestei rate avem:

- rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu;

- rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent.