Analiza și diagnoza sistemelor economice

Sisteme și sistematică

Teoria sistemelor investighează atât principiile comune ale tuturor entităţilor complexe, cât şi modelele (de obicei matematice) care pot fi utilizate pentru descrierea entităţilor.

Unul dintre enunţurile-fundament ale sistemicii este că structura influenţează comportamentul, iar prin cunoaşterea structurii se poate înţelege mecanismul de producere a unui fenomen/proces şi chiar anticipa evoluţia.

Teoria generală a sistemelor (TGS) îşi are baza în biologie, matematică, fiziologie şi ştiinţele economice, dar reţeaua conexiunilor sale cu celelalte ştiinţe contemporane este deosebit de complexă, după cum se observă şi în figura următoare.

Privire de ansamblu asupra gândirii sistematice

Fiecare ştiinţă îşi are propria schemă, propriul eşafodaj teoretic. Teoria sistemelor reprezintă un ansamblu de concepte şi principii aplicabile tuturor sistemelor, deci peste graniţele unei ştiinţe sau discipline specifice.

Obiectivul abordării sistemice (sistemism, sistemicitate) în management poate fi formulat astfel: înțelegerea și controlul structurilor complexe și evolutive.

Deoarece complexitatea, spre deosebire de structurile simple ale trecutului, nu poate fi descompusă și recompusă fără pierderi informaționale, managementul complexității solicită concepte și tehnici diferite de cele specifice managementului tradițional.

Imaginăm, construim, manipulăm, analizăm și perfecționăm sisteme.

Gândirea sistematicii în management

Abordarea sistemică în management nu opune holismul reducționismului și globalul localului, ci, dimpotrivă, încearcă să concilieze imaginile analitice cu cele integratoare, arătând că întregul se regăsește în fiecare din părțile sale, iar fiecare parte este o proiecție, la scară redusă, a întregului.

Abordarea sistemică nu renunță la instrumentele logico-analitice care investighează realitatea prin a o diseca, fragmenta și descompune în elemente constitutive, ci le valorifică pentru a obține dezvoltări morfologice, sintetice, dar dinamice și pline de viață ale acestei realități.

Metoda “Just in Time”

Metoda Just in Time poate fi considerată ca o condiție importantǎ pentru obținerea unei organizări superioare a producției. Aplicarea ei contribuie la reducerea costurilor de producție aferente stocărilor de materii prime, materiale, piese de schimb și subansamble. Această metodă a aparut ca o critică adusă metodei clasice de organizare, care are la bază existența “stocurilor tampon”, constituitind vederea eliminării efectelor unor evenimente neprevăzute (cǎderi accidentale, calamitati etc.). Existența acestor stocuri face ca livrările de materii prime și materiale sǎ nu fie sincronizate cu programele zilnice de fabricație, aceasta conducând la o mărire considerabilă a nivelului acestor stocuri, având drept efect creșterea volumului fondurilor imobilizate.

Lean Management

Cum pot fi realizate produse sau servicii care să adauge valoare nouă, satisfăcând la un nivel ridicat cerințele clientului, la costuri foarte reduse și la un nivel crescut de calitate? Conceptul de producție fluentă (Lean Management) oferă un răspuns la această întrebare deoarece aceasta metodă se centrează pe eliminarea tuturor pierderilor pe toată lungimea lanțului logistic și pn toate procesele din întreprindere și pe amplasarea resurselor umne în centrul dispozitivului de exploatare a tuturor capacității lor intelectuale, în întreaga structură a întreprinderii și la toate eșantioanele acesteia.

Având rădăcinile în metoda just in time, modelul Lean Management pune accentul pe procesul de evoluţie a schimbărilor şi adaptărilor la acestea şi vizează aspecte precum: dimensionarea ciclului de viaţă, dimensionarea proceselor, dimensionarea gamelor de produse.

Conceptul Lean Management poate fi considerat ca o evoluție a unor concepte de producție, perfect corelate cu condițiile în care se dezvoltă întreprinderile secolului XXI-lea.

Producția Lean este o filozofie de producție care reduce timpul dintre comanda clientului și fabricarea, lirarea produsului cerut, prin eliminarea pierderilor. Producţia Lean este „lină”pentru că

utilizează mai puţin din orice, în comparaţie cu producţia de serie mare sau în masă, jumătate din spaţiul de fabricare, jumătate din investiţia de echipament, jumătate din orele de proiectare a unui nou produs. De asemenea, necesită depozitarea a mult mai puţine stocuri, având ca rezultat mai puţine defecte și o creștere continuă a varietății de produse.