Analiza și managementul bilanțului la Banca Comercială Română

Banca Comercială Română îşi înscrie numele pe lista băncilor comerciale nou create şi reorganizate după 1989. Ea este o instituţie specială, ce poate fi considerată o bancă nouă pentru că actul său de naştere poartă data de 1 decembrie 1990, dar în acelaşi timp, prin activitatea pe care o desfăşoară în cadrul Băncii Naţionale din care se desprinde, este deopotrivă o bancă cu tradiţie în domeniul bancar

Evoluţia capitalului este poate cel mai important criteriu de apreciere a forţei financiare a băncii. La un capital social subscris de 12 miliarde lei in 1990, incep să se adauge fondurile constituite, adică, capitatul total creşte în primii 5 ani de activitate la 577 miliarde lei.

Banca s-a dezvoltat atât prin creşterea gamei de produse şi servicii bancare pe care le-a oferit până acum clientelei sale, cât şi prin asimilarea rapidă a unora noi:

extinderea la creditării pe termen mediu şi lung pentru investiţii;

acordarea de credite în valută;

deschiderea de conturi în valută pentru persoane fizice şi juridice şi efectuarea de operaţiuni de schimb valutar;

derularea operaţiunilor de decontare, în numele clienţilor, a activităţilor de comerţ exterior.

În luna decembrie a anului 2007, un pachet de 61,8825% din acţiunile BCR au fost preluate de banca austriacă Erste Bank contra sumei de 3,75 miliarde Euro. În octombrie 2008, BCR a înregistrat active în valoare de 11,5 miliarde de euro, a încasat venituri nete din dobânzi de 321,2 milioane euro şi venituri nete din comisioane de 92,2 milioane euro. La preluarea de către Erste Bank, BCR avea 367 unităţi în România, din care 41 de sucursale judeţene (în fiecare judet din Romania) şi alte 325 de sucursale şi agenţii, amplasate pe întreg teritoriul ţării, un portofoliu de aproximativ 2,5 milioane de clienţi persoane fizice şi 300,000 clienţi persoane juridice.

Noul proprietar are în vedere reorganizarea si eficientizarea băncii, o consecinţă a acestor reorganizări va fi reducerea numărului de angajaţi de la 12.000 în 2007 până la 8.200 în 2010.

Analiza financiar-bancară este un concept complex integrat managementu- lui bancar, proces organizat în esenţă, prin trei ipostaze:

gestiunea riscurilor;

gestiunea activului si pasivului bancar;

asigurarea transparenţei informaţiilor destinate publicului;

Conform literaturii de specialitate, evaluarea performanţelor unei instituţii bancare, se poate realiza în primul rând, cu ajutorul:

Contului de rezultate, numit şi contul de venituri şi cheltuieli, ce permite determinarea unui set de indicatori, a căror succesiune ţine de specificul activităţii bancare şi de ordinea includerii în calcul a unor influenţe derivând din sistemul de reglementări (provizioane, fonduri de risc, impozite ş.a) : venitul net bancar, rezultatul brut din exploatare, rezultatul net bancar.

Indicatori derivaţi, a căror selecţie a fost realizatăpe baza frecventei utilizării lor în evaluarea performanţelor bancare şi care formează modelul rentabilităţii capitalului: marja netă a dobânzii, rentabilitatea capitalului, rentabilitatea activelor, multiplicarea capitalui social, efectul de pârghie (de levier), rata profitului net (si aportul diferiţilor factori de influenţă), gradul de utilizare a activelor (pe doua categorii de indicatori analitici).