Analize comparative privind structura ocupării în România și la nivelul UE

1. INTRODUCERE

Integrarea în Uniunea Europeanã reprezintã o prioritate strategicã a politicii României, a cãrei realizare depinde de eforturile concertate ale institutiilor guvernamentale, societatii civile, mediului de afaceri si ale fiecãrui cetãtean român. Realizarea unei politici coerente si integrate în domeniul ocupãrii constituie cheia de boltã în procesul de aderare a României la structurile europene. În acelasi timp, este foarte important ca România, care se confruntã cu probleme deosebite pe planul ocupãrii fortei de muncã si, implicit, a somajului, sã aibã o strategie coerentã în ceea ce priveste managementul pietei muncii nationale.

Asistãm în ultimele decenii la o serie de fenomene si procese ce caracterizeazã evolutia societãtii umane în ansamblul ei si care indicã faptul cã ne aflãm într-o perioadã de mutatii profunde ce definesc tranzitia de la societatea industrialã la un nou tip de societate. Ocuparea fortei de muncã si gestionarea capitalului uman depãsesc cu mult cadrul politicilor propriu-zise ale pietei muncii, pentru cã orice strategie a ocupãrii este practic componentã a strategiei globale de crestere si dezvoltare, altfel devine prea putin operationalã si eficientã în raport cu obiectivele majore, durabile, urmãrite; de asemenea, are, chiar în conditiile integrãrii si globalizarii economiilor, o triplã dimensiune: nationalã, respectiv macroeconomicã, regionalã(localã) si la nivel de firma.

Pornind de la premisa cã niciun progres nu se realizeazã fãrã o organizare, un angajament si o actiune concertatã, politica de ocuparea a României are ca obiectiv central operationalizarea Strategiei de ocupare a fortei de muncã, elaboratã pe baza celei europene.

2. STRUCTURA OCUPARII IN ROMANIA

2.1 Rata de ocupare

In 2005, populatia ocupata a atins cifra de 9,85 milioane de persoane. Comparativ cu anul 2002, rata de ocupare sa redus in 2005 cu 0,3 puncte procentuale, atingand nivelul de 57,7%. Rata de ocupare a populatiei in varsta de munca situeaza Romania in 2005 la o distanta de 12,3 puncte procentuale fata de obiectivul Lisabona ce urmeaza sa fie atins pana in 2010 rata generala de ocupare de 70%. Pe de alta parte, rata de ocupare a femeilor a atins 51,5% in 2005, cu 8,5% sub nivelul obiectivului Lisabona (60% in 2010). In 2005, rata de ocupare pentru grupa de varsta 15-64 ani a inregistrat o diferenta pe sexe de 12,4 puncte procentuale (63,9% la barbati, fata de 51,5% la femei). Reducerea ocuparii se afla in legatura directa cu variatiile cresterii economice. Rata ocuparii afectata de perioada de crestere economica negativa (1997 2000) nu a putut fi influentata prea mult de cresterea economica pozitiva inregistrata incepand cu anul 2000.

2.2 Ocuparea pe grupe de varsta

Rata de ocupare pentru grupa de varsta 1524 ani a inregistrat cea mai semnificativa scadere, 4,9 puncte procentuale in perioada 2002-2005, ajungand la valoarea de 25,6% in 2005, mai mica decat la nivelul UE 25 (36,8%). Grupa de varsta 25-54 de ani a inregistrat o scadere a ratei de ocupare de 0,5% in perioada 2002-2005, atingand valoarea de 73,3% in 2005, mai scazuta decat media UE 25 (77,2%). Grupa de varsta 55-64 de ani a inregistrat o scadere de 1,7 puncte procentuale in perioada 2002-2005, atingand valoarea de 39,4% in 2005, comparativ cu 42,5% in UE25. Rata ocuparii de 39,4% din 2005 pentru grupa de varsta 5564 ani, situeaza Romania la 10,6 puncte procentuale fata de obiectivul Lisabona pentru 2010 (50%).

2.3 Forta de munca in mediul urban si rural

In mediul rural, in perioada 1999-2001, rata ocuparii pentru grupa de varsta 15-64 ani a inregistrat valori fara fluctuatii majore, dar continua sa fie mai mare decat in mediul urban. Incepand cu 2002, rata a scazut exclusiv pe baza micsorarii grupei de populatie cu varsta intre 15-64 de ani ocupate in agricultura, respectiv de la 64,2% in 2002 la 60,2% in 2005. Cresterea economica continua inregistrata in decursul ultimilor ani ar putea conduce, pe de o parte, la o importanta scadere a ocuparii in agricultura, si implicit a ocuparii in mediul rural.

Aceasta poate conduce in viitor la o noua structura a ocuparii in mediul rural mai putin bazata pe agricultura, si posibil la o crestere a ocuparii in mediul urban. Partial, descresterea ponderii agriculturii 11 in ocuparea totala poate fi explicata prin cresterea deschiderii economice a Romaniei, care, incet dar sigur, face neprofitabila agricultura de subzistenta. In mediul urban, in perioada 2002-2005, rata ocuparii pentru grupa de varsta 15-64 ani a crescut usor cu 1,3 puncte procentuale, de la 53,7% la 55,0%. In 2005, potrivit anchetei asupra fortei de munca a INS, locuitorii din mediul rural reprezentau 45,2% din totalul populatiei Romaniei si 46,6% din totalul populatiei ocupate (9.147 mii persoane). Persoanele din mediul rural ocupate cu norma intreaga au reprezentat 41,9% din totalul persoanelor ocupate cu norma intreaga, iar persoanele din mediul rural angajate cu timp partial au reprezentat 87,3% din totalul angajatilor cu timp partial. Din perspectiva statutului ocuparii, locuitorii din mediul rural angajati cu norma intreaga reprezentau 24,7% din totalul angajatilor (salariati), aproximativ 86,3% din totalul lucratorilor independenti si peste 94% din totalul lucratorilor familiali neremunerati. De fapt, lucratorii independenti si cei care nu primesc o retributie pentru munca depusa in gospodarie reprezentau, in 2005, 33,5% din totalul populatiei ocupate, 89,8% din ei fiind din mediul rural. Concret, in mediul rural, numarul lucratorilor independenti in agricultura, silvicultura si pescuit era de 1.429.000 de persoane, iar 1.179.000 lucrau ca muncitori neremunerati in gospodarii, in timp ce numarul angajatilor (remunerati) era de 116.000 de persoane. Principalele ocupatii ale locuitorilor din mediul rural sunt agricultura, silvicultura si pescuitul (54,9%), precum si artizanatul si mestesugurile (10,7%). In 2005, ponderea populatiei ocupate in agricultura 12 din totalul populatiei ocupate era de 32,2%, iar in cazul grupei de varsta 15-64 de ani, ponderea era de 28,7%. Datele prezentate mai sus ofera o imagine globala a subocuparii in agricultura de subzistenta 13 Tinand cont de rata scazuta a somajului, provocarea consta in alegerea masurilor active corespunzatoare pentru imbunatatirea statutului social si incluziunea pe piata formala a muncii (inclusiv in activitati cu valoare adaugata).