Berea Tuborg - comportamantul consumatorului

CAP. I Prezentarea produsului

„Cel care a inventat berea a fost un om intelept.”

(Platon)

1.Date despre produs

1.2.Scurt istoric

In urma cu cateva mii de ani oamenii au descoperit ca prin fermentarea cerealelor ei obtin o bautura hranitoare si buna la gust, adica berea. Ea este considerata o importanta sursa nutritiva , fiind apreciata de toate popoarele. Egiptenii preparau berea din orz si romanii au batut monede din argint si aur cu simbolul pretiosului orz.

Orice aliment care contine amidon sau zahar ajunge in starea de fermentatie, si aceasta se pare a fi si cea mai plauzibila "inventare" a berii de catre diferite culturi sau civilizatii.Aceasta descoperire a avut loc de mai multe ori în istoria omenirii, astfel ca nu se poate sti sigur, unde a fermentat la început berea. In mesopotamia, cea mai veche atestare a berii este pe o tablita summeriana cu o vechime de 6000 de ani care atesta faptul ca oamenii beau alcool din boluri cu ajutorul paielor de trestie. berea este deasemenea mentionata in epopeea lui Ghilgames, iar un poem summerian de cca 3900 de ani, inchinat zeitei berii Ninkasi, contine si prima reteta de fabricare a berii. La Tepe,in Mesopotamia(astazi în Iranul de vest)s-au gasit urme de bere, care provin din anii 3500-2900 î.Hr.Istoricii afirma ca in triburile nomade era facuta berea din apa si orz chiar inainte de a se invata sa se faca paine. Celtii, grecii, nordicii, egiptenii si babilonienii erau recunoscuti pentru cantitatile mari de alcool produse si consumate. Egiptenii obisnuiau sa aprovizioneze mortii cu mâncare si bere. Un vechi mormânt egiptean poarta inscriptia : ”…satisface spiritul sau cu vita si pasare, pâine si bere”. În tavernele din Egipt, cel mai folosit toast era “Pentru stafia ta !”

În 2100 î.Hr. Hammuabi, al 6-lea rege al Babilonului, a inclus reglementari privind activitatea tavernelor in marele lui Cod de Legi. Aceste reglementari aveau în vedere distributia berii si erau creeate astfel încat sa protejeze consumatorii. Pedeapsa prevazuta pentru vânzarea unei cantitati mai mici decat cea mentionata era înecul, ce s-a dovedit o metoda eficienta pentru prevenirea repetarii infractiunii.

Primele "blonde" dateaza din zorii civilizatiei cand omul a devenit din nomad agricultor si a inceput sa conserve granele, urmand sa descopere bautura care urma sa devina adevarata "limfa" vitala a unei societati complexe si evoluate.

In Europa evului mediu, berea a ajuns sa se fabrice in manastiri. Calugarii au imbunatatit tehnologia de fabricare, folosind drept conservant flori de hamei. Hameiul era cultivat in Franta de la inceputurile anilor 800, iar cea mai veche atestare a folosirii hameiului o avem din anul 1067 de catre stareta Hildegard de Bingen.

Metodele fabricarii berii au fost cam aceleasi pana in anul 1953 cand neo-zeelandezul morton W. Coutts initiaza tehnica fermentatiei continue, aceasta fiind cea mai mare schimbare in producerea berii din secolul XVI incoace. Morton si-a patentat procedeul care a revolutionat industria producatoare de bere, reducand procesul fabricarii berii de la patru luni la mai putin de 24 de ore. In secolul 19, o data cu revolutia industriala, procesul de fabricare al berii s-a mecanizat, ceea ce a constituit o piatra de hotar in istoria acestei bauturi atat de populare.

De obicei energia berii provine din grane, dar poate sa vina si din energia cartofilor sau a mazarii. Se poate spune ca si in Japonia Sake se poate incadra in definitia berii. In Rusia, berea se incadreaza oficial la categoria bauturilor non-alcoolice.

Pentru a obtine bere de calitate superioara se au in vedere doua elemente: calitatea apei si cerealele folosite. Calitatea apei folosita la obtinerea berii joaca un rol foarte important deoarece sarurile din apa determina gustul, aroma si culoarea. In general apele dulci sunt neutre sau usor acide, iar cele dure sunt usor alcaline. Apa dura si hameiul confera gustul amar pronuntat si culoarea mai inchisa a bauturii. A doilea proces in obtinerea berii este maltuirea, adica uscarea cerealelor in vederea fermentarii. Graul este lasat in apa pana incolteste, iar germinatia este intrerupta prin prajire in cuptoare. Cu cat prajirea maltului este mai de durata cu atat culoare berii este mai inchisa. Aroma amara, uscata a hameiului contrabalanseaza dulceata maltului. Pentru berea clasica este folosita o drojdie de fermentare rapida, iar pentru berea slab alcoolica este folosita drojdia de fermentare lenta.