Cadrul Instituțional al Politicii de Dezvoltare Regională

1. Rezumat

Dezvoltarea regională este un concept nou care are drept scop stimularea şi diversificarea activităţilor economice, stimularea investiţiilor în sectorul privat, contribuind la reducerea şomajului şi, nu în ultimul rand, un concept care ar conduce la o îmbunătăţire a nivelului de trai. Pentru a aplica strategia de dezvoltare regională, opt regiuni de dezvoltare au fost înfiinţate, răspândirea pe întreg teritoriul din România. Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe judeţe. Regiunile de dezvoltare nu sunt unitaţi administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord între consiliile judeţene şi consiliile locale.

Dezvoltarea regională a atras o atenţie tot în procesul de extindere a UE, deoarece canalul principal de a sprijini convergenţa economică a ţările Europei Centrale şi de Est după aderarea lor va fi politica structurală a UE, care este axat pe dezvoltarea regională şi actorii regionali. În măsura în care ţările candidate sunt capabili pentru a instituţionaliza un lucru cadrul politicii de dezvoltare regională, vor putea să optimizeze asistenţa UE disponibile în scopul de a accelera lor economice prinde-up proces. Acest studiu hărţi dezvoltarea instituţiilor politicii regionale, disparităţilor regionale şi iniţiativelor exemplare de consolidare a capacităţilor în regiunile de şase ţări candidate: Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Polonia, şi Slovacia. Studiul este format din studii de caz detaliate privind cele şase ţări scrise de experţi interne privind politica regională şi de integrare în UE, o introducere compararea modelele politice naţionale, şi o documentare a evaluărilor făcute de Comisia Europeană privind politica regională şi de coeziune în ultimului raport de progres în ţările candidate, publicat în octombrie 1999.

2. Cuvinte cheie

Cuvinte cheie: disparităţi regionale; indice compozit, politica de coeziune, instrumente structurale, competitivitate regională,

3. Introducere

Studiile de ţară încep prin care analizează modul în aranjamente instituţionale pentru politică regională procesul de luare a apărut în contextul unei societăţi post-socialiste şi a lăsat moşteniri istorice de către sistemul de stat socialist din trecut. Acest context este specific, deoarece guvernele şi acelor actori politici şi economici care participă la dezvoltarea regională se confruntă cu o tranziţie dual.

Politica de dezvoltare regională este un ansamblu de măsuri planificate şi promovate de către autorităţile locale şi administraţiei publice centrale, având ca parteneri diferiţi actori (privaţi, voluntari publice,), în scopul de a asigura o creştere dinamică şi economice durabile, prin utilizarea eficientă a potenţialului local şi regional, în vederea pentru a îmbunătăţi condiţiile de viaţă.

Principalele domenii considerate de politicile regionale sunt: dezvoltarea întreprinderilor, piaţa forţei de muncă, atragerea investiţiilor, dezvoltarea sectorului IMM-urilor, îmbunătăţirea infrastructurii, calitatea mediului, dezvoltarea rurală, sănătate, educaţie, cultură.

Politica regională a Uniunii Europene (UE) este o politică cu scopul declarat de a îmbunătăţi economice bunăstarea regiunilor din UE. Mai mult de o treime din bugetul UE este dedicată de această politică, care urmăreşte să elimine economice, sociale şi teritoriale disparităţilor în întreaga UE, restructurarea zonelor industriale în declin şi diversifice zonele rurale care au declin agricultura . În acest sens, politica regională a UE este orientată spre a face regiunile mai competitive, stimularea creşterii economice şi crearea de noi locuri de muncă. Politica are, de asemenea, un rol de jucat în provocări mai ample, pentru viitor, inclusiv schimbările climatice, aprovizionarea cu energie şi globalizarea.

Politica regională a UE acoperă toate regiunile europene, deşi regiunile din UE se încadrează în diferite categorii (aşa-numitele obiective), în funcţie mai ales asupra situaţiei lor economice. În perioada actuală de finanţare 2007-2013, politica regională a UE constă din trei obiective: "Convergenţă", "competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă", şi "cooperare teritorială europeană".

De departe cea mai mare suma din fondurile privind politica regională (peste 80%) este dedicat regiunilor care se încadrează în obiectivul de convergenţă. Acest obiectiv se referă la regiunile cele mai sărace din Europa pe cap de locuitor al căror produs intern brut (PIB) este mai mic de 75% din media UE. Aceasta include aproape toate regiunile din noile state membre, cele mai multe din sudul Italiei , Germania de Est , Grecia şi Portugalia , o mare parte din Spania , şi anumite părţi ale Regatului Unit .

Cu adaos de cele mai noi ţări membre în 2004 şi 2007, PIB-ul mediu al UE a scăzut. Ca rezultat, în unele regiuni ale UE state "vechi" membru, care a folosit pentru a fi eligibile pentru finanţare în cadrul obiectivului de convergenţă, sunt acum peste pragul de 75%. Aceste regiuni primesc acum de tranziţie, "eliminarea treptată" de sprijin până în 2013.