Ce spune despre o economie dezvoltată

Ce putem spune despre o economie dezvoltata?

Ca e performanata, ca a depasit pragul critic al alunecarii intr-un abis al indiferentei…

In present exista numeroase acceptii ale acestei expresii.Dar cea mai plauzibila este aceea a stabilirii obiectivelor si a luptei continue pt indeplinirea lor, precum si mentinerea progresului la o cota constanta.

Dezvoltarea economica a fost întotdeauna o preocupare a omenirii, continuând sa fie, si în prezent, o tema actuala. Cu toate acestea, delimitarea teoriei dezvoltarii economice ca o ramura importanta a teoriei economice generale s-a facut în anii 1950-1960.

Geneza ei poate fi urmarita de-a lungul istoriei gândirii economice, având un rol însemnat în stabilirea si definirea conceptelor de baza ce însotesc diferitele teze ale dezvoltarii economice formulate în timp de numerosi economisti.

Astfel, teoria dezvoltarii economice a cunoscut mai multe paradigme, curente si orientari, pâna la actuala conceptie a dezvoltarii durabile, care reprezinta principala componenta a strategiilor si politicilor promovate de organizatiile internationale si nationale, ca si de autoritatile guvernamentale din aproape toate tarile.

În literatura occidentala, la un moment dat, procesul de dezvoltare economica si cel de crestere economica au fost identificate cu procesul de progres economic, desi între primele doua procese distinctia este facuta de latura calitativa a procesului dezvoltarii economice ce apare în plus fata de cel al cresterii economice.

Astfel, economistul englez A.W.Lewis, laureat al premiului Nobel pentru economie în 1979, în capitolul introductiv al lucrarii sale, „Teoria cresterii economice”, spune ca „subiectul esential al acestei carti este cresterea productiei pe locuitor.

Identificarea progresului economic si social cu cresterea si dezvoltarea este foarte evidenta si la W.W.Rostow. Dupa el, întreaga istorie sociala parcurge întotdeauna si pretutindeni, în mod obligatoriu, cele cinci stadii ale cresterii economiei caracterizate dupa nivelul de dezvoltare a economiei. Se observa ca teoria cresterii economice, conceputa de el, devine sinonima cu dezvoltarea si progresul economic.

O alta tendinta care apare în literatura economica este aceea conform careia cresterea economica semnifica o sporire globala a produsului net al economiei, iar progresul economic reprezinta sporirea continua a produsului net pe locuitor sau a consumului real pe locuitor, fiind definit ca o crestere a resurselor disponibile mai mult decât proportional fata de cresterea populatiei.

Economistul american S.Kuznets considera cresterea economicaa unei natiuni ca „un proces de sporire în ritm sustinut a populatiei si a productiei pe cap locuitor.” Fr.Perroux defineste cresterea economica „ca o marime durabila a dimensiunii unei unitati economice simple sau complexe, realizata prin schimbari de structura si, eventual, de sisteme si însotita de progrese economice. Nici un progres nu poate fi calificat drepteconomic daca nu este însotit si de progres social. La rândul sau orice progres social usureaza si impulsioneaza cresterea economica.”6

Cresterea economica surprinde, asadar, aspectele cantitative, dar nu numai la nivelul unui subansamblu, ci si la nivelul economiei nationale. Prin aceasta, Fr.Perroux asimileaza cresterea economica cu sporirea venitului national. Dar, nu orice marire a dimensiunii acestuia

este sinonima cu cresterea economica, ci numai cea durabila, sustinuta în timpul uneia sau mai multor perioade lungi. Prin aceasta el deosebeste cresterea de expansiune, care desemneaza un fenomen pe termen scurt.

Spre deosebire de cresterea economica, dezvoltarea o defineste ca „ansamblul schimbarilor în structurile sociale si mentale care genereaza o relatie de antrenare reciproca între aparatul de productie si populatie”7 punând astfel economia nationala în stare sa creasca

cumulativ si durabil produsul sau real global. Procesul dezvoltarii sebazeaza la el, si pe ideea de înflorire si împlinire a omului si a complexului social.

O noua dezvoltare este posibila daca se abandoneaza cultul bunului si se urmareste cu adevarat maximizarea potentialului uman.

Aceasta este, dupa Perroux, fundamentul tarilor în curs de dezvoltare, el fiind necesar si tarilor dezvoltate.

Din cele prezentate, reiese faptul ca Perroux defineste crestereasi dezvoltarea astfel încât ele apar nu numai diferite, dar si interdependente. Pentru el, cresterea opereaza numai „în si prin

schimbari structurale, acestea din urma având în mod necesar oinfluenta decisiva asupra dezvoltarii. La rândul sau, dezvoltarea usureaza si determina cresterea, o înglobeaza si o sustine.” Se poate constata ca procesul dezvoltarii economice poate

presupune modificari de structura ce pot avea loc în cadrul fluxurilor economice, a fluxurilor de organizare economica.

Astfel, definind structura unui sistem economic prin ansamblul legaturilor care unesc între ele unitatile simple si complexe, si printr-un ansamblu de proportii între fluxurile si între stocurile unitatilor de baza si combinatiile obiectiv-semnificative ale acestor unitati. Fr.Perroux sublinia ca dezvoltarea are loc „în si prin” schimbari de structura. progrese economice. Nici un progres nu poate fi calificat drept economic daca nu este însotit si de progres social. La rândul sau orice

progres social usureaza si impulsioneaza cresterea economica.”