Principii etice - baza afacerilor

Definirea conceptului de "etică în afaceri"

O definiţie dată de autoarea americană Laura Nash conceptului de etică în afaceri este: "studiul modului în care normele morale personale se aplicã în activitãţile şi scopurile întreprinderii comerciale. Nu este un standard moral separat, ci studiul modului în care contextul afacerilor pune persoanei morale, ce acţioneazã ca agent al acestui sistem, propriile sale probleme specifice”. O definiţie mai scurtã propusă de Andrew Crane şi Dirk Matten, într-un tratat semnificativ intitulat Business Ethics. A European Perspective: „Etica în afaceri este studiul situaţiilor, activitãţilor şi deciziilor de afaceri în care se ridicã probleme în legãturã cu [ceea ce este moralmente] bine şi rãu” – [în original right and wrong].

La noi, termenul etică are cel puţin trei semnificaţii diferite. În primul rând, etica se referă la aşa-numitele moravuri, cutume şi obiceiuri tradiţionale specifice diferitelor culturi. De pildă, în lumea occidentală culoarea de doliu este negrul; în Extremul Orient, albul. În spaţiul islamic consumul de alcool este interzis; în lumea creştină este ceva foarte răspândit; unele popoare, precum ruşii, polonezii ori scandinavii, preferă băuturile spirtoase, pe când francezii, italienii, grecii şi spaniolii beau îndeosebi vin, iar germanii sau cehii consumă impresionante cantităţi de bere. (Noi, ca tot românu „imparţial”, ne dăm în vânt după toate deliciile consumului de alcool – mult şi cât mai des să fie.) Evreii şi musulmanii nu se ating de carnea de porc, pe când chinezii mănâncă şerpi, câini sau maimuţe, iar în Occident broaştele, melcii sau stridiile sunt considerate de către gurmanzi adevărate delicatese.

Astfel de cutume tradiţionale există şi în domeniul economic. În Occident,

preţurile afişate în magazine nu sunt, de regulă, negociabile; în Orient, tocmeala

dintre vânzător şi cumpărător este aproape obligatorie. Lumea apuseană pune mare preţ pe punctualitate, pe când în America Latină sau în Africa se consideră că un om este cu atât mai important şi mai vrednic de stimă cu cât îşi permite să întârzie mai mult. În Occident, comisioanele acordate, mai mult sau mai puţin „pe sub masă”, unor oficiali cărora li se solicită un contract sau anumite facilităţi fiscale ori comerciale sunt considerate profund imorale; nu acelaşi lucru se poate spune despre ţările în curs de dezvoltare, unde mituirea funcţionarilor publici constituie o practică obişnuită, de multe ori la vedere. În toată lumea există încă profesii şi ocupaţii exclusiv masculine sau exclusiv feminine. Dacă zbor cu avionul, mă aştept ca în carlingă să se afle numai bărbaţi, iar cafeaua şi băuturile să fie servite numai de către nişte stewardese amabile şi foarte drăguţe. În pofida câtorva excepţii, încă nesemnificative, în toată lumea se consideră că uniforma militară stă bine numai pe bărbaţi, care nu au însă ce căuta într-o grădiniţă de copii. Chiar şi în ţările cele mai avansate şi mai progresiste, femeile primesc un salariu mai mic decât bărbaţii, chiar dacă prestează munci echivalente. Interzisă de lege şi scandaloasă din punct de vedere moral în Occident, munca salariată sau de-a dreptul sclavagistă a minorilor este ceva foarte obişnuit în Lumea a Treia etc.

Cum este perceput conceptul de "etică în afaceri" în societatea românească

Un documentar intitulat Hollywood’s Favorite Heavy pretinde că „până la vârsta de 18 ani, un copil [american] a apucat să vadă la televizor, la ore de maximă audienţă, peste 10.000 de crime comise de către nişte oameni de afaceri“. Cât despre copiii noştri, presa şi televiziunea îi bombardează nu numai cu personaje fictive din filme şi seriale americane, ci şi cu o mulţime de exemple reale de oameni de afaceri cel puţin dubioşi, dacă nu de-a dreptul nişte hoţi şi escroci de ultima speţă. Repetiţia obsedantă a acestor clişee are un efect puternic asupra opiniei publice. Drept urmare, etica în afaceri „este frecvent asociată de mass-media cu dezastrele ecologice şi scandalurile financiare, cu mita şi hărţuirea sexuală sau concurenţa [în care abundă] tot felul de «trucuri murdare»” (Sternberg). Nu-i de mirare că atât de mulţi oameni sunt sceptici când aud de etică în afaceri.

În concluzie, concentrându-şi atenţia asupra scandalurilor şocante, mass-media face un dublu deserviciu eticii în afaceri. În primul rând, publicului i se prezintă aproape în exclusivitate numai comportamente imorale în afaceri şi

această perspectivă unilaterală întăreşte stereotipul incompatibilităţii dintre afaceri şi moralitate. Din acest motiv, atât de mulţi oameni cred că „etica în afaceri” este un oximoron. În al doilea rând, scandalurile spectaculoase care explodează pe prima pagină sugerează că etica în afaceri priveşte numai activitatea marilor corporaţii. Adevărul este că nu toţi oamenii de afaceri sunt corupţi şi nu toate firmele mici sunt exonerate de orice dilemă etică.