Comerțul exterior și tehnicile speciale utilizate în finanțarea lui

Introducere

Fluxurile economice internaţionale, indiferent de forma pe care o imbracă, sunt de neconceput fară existenţa unei circulaţii monetare intre statele lumii, fară mijlocirea banilor.

Procesul dezvoltării, al diversificării formelor de colaborare intre state, indiferent de mărimea acestora, de nivelul de dezvoltare sau de situarea lor geografică, a cunoscut o deosebită amploare in ultimii ani şi se anticipeaza o continuă lărgire a acestor relaţii şi in viitor.

In cadrul formelor de colaborare între ţări, relaţiile financiare, monetare si de credit ocupă un loc foarte important, avand în vedere faptul că acestea mijlocesc de fapt realizarea tuturor celorlalte forme de colaborare internaţionala. Relaţiile monetare internaţionale reprezintă acele raporturi băneşti ce se formeaza între economiile naţionale, între agenţii economici din diverse ţări, ca urmare a participării lor la circuitul mondial.

Pe plan internaţional, fluxurile financiare depăşesc ca importanţa pe cele comerciale cu toate ca acestea sunt cele mai vechi fluxuri economice internaţionale.

Viteza cu care sunt vehiculate fluxurile financiare este impresionanta. De exemplu, volumul mediu zilnic al tranzacţiilor pe piaţa de capital depăşeşte cca. 1000 miliarde dolari, valoarea tranzacţiilor efectuate intr-o săptamâna reprezintă aproximativ valoarea anuala a comerţului internaţional.

Toate relaţiile financiare, de credit şi de circulaţie monetară pe plan mondial se realizează in cadrul pieţei financiar-monetare internaţionale.

Ansamblul pieţelor financiare, a instituţiilor şi a persoanelor ce operează pe aceste pieţe formează sistemul financiar2. Mai concret, orice sistem financiar este compus din participanţi, pieţe, aranjamente comerciale, reglementări şi securităţi1.

Participanţii la derularea acestor tranzacţii se grupează în funcţie de poziţia lor în aceste relaţii, in trei categorii3

ofertanţii de fonduri sau servicii: guverne ale unor state, bănci centrale sau comerciale, firme sau chiar persoane fizice;

intermediarii: burse de valori şi banci;

solicitanţii de fonduri sau servicii: guvern, bănci, firme sau persoane fizice.

Pieţele financiare reprezintă o interacţiune între cumpărătorii şi vânzătorii de active

1David Blake, Financial market analzsis, Wilez, second edition.

2Prof. Univ. Misu Negriţoiu - Curs Finanţare Internaţională- 2004

3Bercea C. – Strategii şi modalităţi de acces ale României la piaţa internaţională financiară şi de credit, ASE, BUC.,1999

financiare, în cadrul unor zone geografice largi. Din acest punct de vedere se clasifică in:

- pieţe naţionale reglementate;

pieţe străine reglementate;

pieţe internaţionale (europieţe) –nereglementate;

Din punct de vedere al produselor vehiculate pe pieţele financiare sunt:

pieţe monetare (naţionale);

pieţe valutare (naţionale şi europieţe);

piaţa creditului (naţionale, internaţionale şi europieţe);

piaţa de capital (naţionale, străine, europieţe);

Pieţele internaţionale financiare şi de credit işi realizează produsele în scopul servirii fluxurilor de mărfuri şi servicii ce se cuprind în activitatea generală de comerţ exterior, punând la dispoziţie informaţii privind accesul la fondurile financiare şi de credit, la costul acestora şi la condiţii de rambursare, fonduri de tip credit şi fonduri de tip financiar.