Contractul de asigurare - principii ce stau la baza contractului și interesului asigurabil

New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asiguratorilor; fara asigurari, n-ar exista zgaraie-nori, deoarece nici un muncitor n-ar accepta sa lucreze la o asemenea inaltime, riscand sa faca un plonjon mortal si sa-si lase familia in mizerie; fara asigurari, nici un capitalist nu ar investi milioane pentru a construi astfel de cladiri, pe care un singur muc de tigara le-ar putea transforma in scrum; fara asigurari, nimeni nu ar circula cu automobilul pe strazi. Chiar cu un Ford, un bun sofer este constient de faptul ca in fiecare clipa risca sa dea peste un pieton."

Orice persoana care traieste intr-o societate organizata este afectata de riscuri intr-un fel sau altul. Riscul este definit ca ceva viitor si nesigur, care daca se va produce va duce la o pierdere. Persoanele fizice, societatile comerciale si alte organizatii se intalnesc cu riscul in activitatea lor, iar asigurarile ii ajuta sa se protejeze impotriva riscurilor.

Pe masura evolutiei relatiilor economice oamenii, confruntati destul de frecvent cu pericole ce le pun in primejdie viata si proprietatea, au descoperit necesitatea de a apela la asigurare ca modalitatea cea mai simpla de a se proteja pe ei si bunurile ce le apartin.

Legea 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile in Romania defineste in mod direct contractul de asigurare in art. 9. Potrivit legii, prin contractul de asigurare, asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea unui anume risc, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata, denumita indemnizatie, in limitele si in termenele convenite.

Din definitia data rezulta ca acest contract de asigurare este un contract care da nastere la drepturi si obligatii reciproce si ca, prin continutul sau este un act juridic de formatie bilaterala. In conceptia dreptului romanesc (art. 942 Cod Civil), ca si in alte sisteme de drept, esential in conturarea validitatii, a caracteristicilor si a naturii juridice, este acordul de vointa al partilor, vointa juridica.

Asa cum se poate observa din definitia data de catre lege contractului de asigurare, acesta este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, aleatoriu, contract generator de drepturi de creanta, cu existenta de sine statatoare, de adeziune.

- Contractul de asigurare este un contract consensual deoarece pentru formarea si existenta sa valabila este necesara simpla exprimare a vointei juridice a partilor, neinsotita de vreo forma de publicitate juridica. Forma scrisa, ce se intelege in mod obligatoriu (art. 10 din Lege), reprezinta forma contractului, nu si o conditie pentru existenta sa.

- Contractul de asigurare este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece esentiala in componenta este reciprocitatea drepturilor si obligatiilor, inclusiv interdependenta acestora. Astfel, obligatiei asiguratului de a plati prima de asigurare ii corespunde obligatia asiguratorului de a plati indemnizatia de asigurare pentru pierderea ce a inregistrat-o ca urmare a producerii evenimentului asigurat, dupa cum si sub aspectul drepturilor, se constata ca asiguratul care a platit prima de asigurare este indreptatit sa fie indemnizat de asigurator pentru pierderea suferita in urma producerii riscului asigurat. La randul sau, asiguratorul nu este tinut de obligatia de a plati vreo indemnizatie pana la plata primei de asigurare aferente riscului si este in drept de a o pretinde de la asigurat.

- Contractul de asigurare este un contract cu titlu oneros, deoarece, in esenta, fiecare parte isi doreste obtinerea unui avantaj. Caracterul oneros este evident la contractul de asigurare prin reciprocitatea prestatiilor, respectiv, la asigurat, plata primei de asigurare cu scopul de a obtine protectie si in final indemnizarea pentru pierderea inregistrata ca urmare a producerii evenimentului asigurat, respectiv, pentru asigurator, primirea de prime de asigurare in schimbul protectiei acordate asiguratului si a platii indemnizatiei de asigurare. Criteriul cel mai acceptat pentru determinarea caracterului oneros al contractului in general si al contractului de asigurare in mod special, rezulta din analiza cauzei contractului si nu din interdependenta drepturilor si obligatiilor.

- Contractul de asigurare este un contract de tip aleatoriu , deoarece existenta sau intinderea prestatiei partilor depinde de un eveniment incert. Asadar, la incheierea contractului de asigurare nu se poate calcula intinderea prestatiilor, nu se poate cuantifica castigul sau pierderea si uneori nu se stie nici macar daca va exista un castig sau o pierdere.

- Contractul de asigurare este un contract afectat de modalitati, atat de termen cat si de conditie . Modalitatea termenului se materializeaza in sensul ca un contract de asigurare este intotdeauna marcat de o data de incepere a raspunderii asiguratorului pentru consecintele producerii riscului subscris iar in ceea ce priveste materializarea conditiei, acesta incepe sa produca efecte numai odata cu indeplinirea conditiei producerii riscului asigurat.

- Sub aspectul efectelor produse, contractul de asigurare este un contract generator de drepturi de creanta , deoarece acesta este constituit din drepturi si obligatii reciproce materializate in bani.

- Contractul de asigurare este un contract de adeziune deoarece se incheie pe bazele contractuale oferite de asigurator. Asiguratii pot accepta oferta de risc a unui asigurator sau o pot respinge. Daca o accepta, acestia adera pur si simplu la conditiile oferite de asigurat.

Contractul de asigurare contine elemente esentiale, care prin efectele juridice ce le produc, pot afecta chiar existenta contractului sau clauze obisnuite, ce nu afecteaza contractul sub aspectul existentei sale.

Clauzele esentiale ale contractului de asigurare mentionate la art. 10 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania:

1. numele complet, domiciliul si/sau sediul partilor contractante, calitatea in care se afla ca parti la contractul respectiv;

2. obiectul contractului de asigurare, de bunuri, de persoane sau de raspundere civila;

3. riscul sau riscurile ce se acopera prin contractul de asigurare;

4. evenimentul asigurat;

5. momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii asiguratorului;

6. prima de plata si modul de plata al acesteia;

7. sumele asigurate;

8. alte elemente care stabilesc drepturile si obligatiile partilor.

Vom analiza in continuare principalele elemente de continut ale contractului de asigurare si caracteristicile lor specifice.

Partile contractului de asigurare, ce trebuie sa se regaseasca in fiecare contract de asigurare, identificate prin nume, sediu/domiciliu, sunt:

- Asiguratorul, societate de asigurare, persoana juridica, inregistrata legal in Romania sau intr-o alta tara, autorizate sa practice asigurari pe teritoriul Romaniei, in temeiul si in conditiile prevazute de Legea nr. 32/2000, privind societatile de asigurare si reasigurare si supravegherea asigurarilor aflate in prezent in vigoare;