Achiziții publice - principiul proporționalității

Principiul proportionalitatii în achizitiile publice

Ca urmare a dobândirii calitatii de stat membru al Uniunii Europene, începând cu 1 ianuarie 2007, România, pentru a deveni parte integranta a spatiului de libertate economica, securitate si justitie, are obligatia implementarii politicilor comunitare.

Sistemul achizitiilor publice este o parte importanta a realitatii juridico-economico-tehnice a societatii românesti.

Achizitiile publice reprezinta un set de reglementari, norme si proceduri prin care se angajeaza în economie banii publici. Dimensiunea acestui sector economic este estimata de catre Comisia Europeana la 16,5% din PIB-ul UE. Armonizarea procedurilor de achizitii publice la nivelul Uniunii Europene este un deziderat important al pietei comune europene.

Legislatia europeana a încurajat si încurajeaza concurenta între firme prin utilizarea de proceduri de selectie transparente. De asemenea, legislatia europeana contine prevederi de actiune coercitiva împotriva autoritatilor contractante care nu-si îndeplinesc obligatiile.

Directivele europene (17/2004/CE si 18/2004/CE împreuna cu directivele 1989/65/CEE si 92/13/CEE) sunt periodic revizuite în scopul simplificarii cadrului legislativ existente si pentru stimularea utilizarii procedurilor electronice.

La nivel international, Achizitiile Publice sunt exceptate de la regulile de baza ale Organizatiei Comertului International (WTO). În completarea la documentele EU, 12 tari au semnat si acordul WTO asupra procedurilor de achizitii guvernamentale

Avand in vedere necesitatea adoptarii unor masuri urgente pentru elaborarea si promovarea unei noi legislatii in domeniul achizitiilor publice, in contextul angajamentelor asumate de Romania in cadrul capitolului 1 "Libera circulatie a marfurilor" si al recomandarilor Comisiei Europene, guvernul Romaniei a adoptat Ordonanta de urgenta nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii aprobata prin Legea nr. 337/2006, modificata si completata prin Legea nr. 128/2007 si OUG 94/2007.

Scopul acestei legislatii este de a promova concurenta între operatorii economici, garantarea tratamentului egal si nediscriminarea operatorilor economici, asigurarea transparentei si integralitatii procesului de achizitie publica, asigurarea utiliyarii eficiente a fondurilor publice prin aplicarea procedurilor de atribuire.

Achizitiile publice încearca sa satisfaca interesul public, respectiv sa ajute la dezvoltarea si îmbunatatirea mediului de viata al comunitatii.

Tratatul pentru înfiintarea Comunitatii Economice Europene încheiat la 25 martie 1957, denumit în continuare Tratatul, instituie cele patru libertati europene, respectiv: libera circulatie a marfurilor, libera circulatie a serviciilor, libera circulatie a persoanelor, libera circulatie a capitalurilor. Aceste patru liberati nu au ramas la nivel de concept, ci au fost transpuse în practica sub forma de principii.

În domeniul achizitiilor publice cele patru libertati s-au reflectat în mai multe principii care stau la baza atribuirii contractelor de achizitie publica.

Autoritatile contractante încearca sa se asigure ca prin procesul de achizitii publice se consuma efectiv, eficient, în mod etic, echidistant si transparent fondurile publice alocare autoritatii respective în decursul unei perioade.

Pe parcursul întregului proces de achizitie publica, la adoptarea oricarei decizii, trebuie avute în vedere urmatoarele principii

- Nediscriminarea;

- Tratamentul egal;

- Recunoasterea reciproca;

- Transparenta;

- Proportionalitatea;

- Eficienta utilizarii fondurilor publice;

- Asumarea raspunderii;

Aceste principii reprezinta baza directivelor Uniunii Europene si cadrul în care s-a dezvoltat legea achizitiilor publice din România (OG 34 / 2006). Legea nu acopera toate aspectele ce pot aparea în activitatea de achizitii publice si anumite aspecte ipotetice sunt greu de reglementat. Atunci când o autoritate contractanta nu regaseste în lege aspectul cu care ea se confrunta în viata reala, poate face recurs la principii. Daca nici unul din aceste 7 principii nu este încalcat, atunci, actiunile întreprinse de autoritatea contractanta sunt corecte.

Proportionalitatea

Respectarea principiului proportionalitatii înseamna asigurarea corelatiei între necesitate, obiectul contractului si cerintele solicitate.

Cu alte cuvinte, fiecarei achizitii trebuie sa i se dea importanta cuvenita atunci când se stabilesc cerintele. Autoritatea contractanta se va asigura ca ofertantul are capacitatea de a duce eventualul contract la bun sfârsit, dar nu va pune conditii împovaratoare, excesive, care ar duce la eliminarea eventualilor ofertanti.

În practica, principiul proportionalitatii poate fi considerat unul dintre cele mai dificile principii de respectat, având implicatii în necesitatea cheltuirii responsabile si corecte a banilor publici.

Una din erorile facute de de autoritatile publice atunci cand vor sa demareze etapele unui contract de achizitii publice este legata de neconcordantele ce apar în documentatia de atribuire.

În etapa de întocmire a documentatiei de atribuire se stabilesc specificatiile tehnice (caietul de sarcini), clauzele contractuale si cerintele minime de calificare, sau daca este cauza a cerintelor minime de selectie.

Un exemplu de nerespectare a principiului proportionalitatii este dat de definirea unor criterii de calificare si selectie restrictive comparativ cu scopul sau bugetul estimat al proiectului.

Criteriile de calificare si selectie se refera numai la:

- Situatia personala a candidatului sau ofertantului

- Capacitatea de exercitare a activitatii profesionale

- Situatia economica si financiara

- Capacitatea tehnica si/sau profesionala

- Standardele de asigurare a calitatii

- Standardele de protectie a mediului, daca este cazul