Principii ce stau la baza contractului de asigurare și interesul asigurabil

Capitolul I.Consideraţii generale privind contractul de asigurare

Contractul de asigurare are caracter civil.Orice asigurare este o activitate comercială pentru activitatea de asigurări şi foarte adesea şi pentru asigurat.Contractul de asigurare este strict bilateral şi nu se poate încheia cu titlu gratuit.

Contractul de asigurare reprezintă un act juridic prin care asiguratul îşi ia angajamentul să plătească o sumă de bani numită primă de asigurare,în schimbul căreia asigurătorul îşi asumă obligaţia ca la producerea evenimentului să plătească asiguratului despăgubirea de asigurare sau suma asigurată,în limitele convenite,precum şi onorarea obligaţiilor de răspundere civilă ce revin asiguraţilor faţă de terţi.

Trasăturile juridice caracteristice contractului de asigurare sunt:

-are caracter sinalagmatic,ceea ce înseamnă că părţile îşi asumă obligaţii şi drepturi reciproce şi interdependente.Asiguratul se obligă să comunice exact bunurile şi riscurile ,să plăteasca prima de asigurare ,iar societatea să ofere protecţie pentru riscul asumat,prin depăgubirea sau suma asigurată plătite pentru pagubele produse de riscul asigurat.Îndeplinirea prealabilă a obligaţiei asiguratului conduce sau nu la realizarea obligaţiei societăţii de asigurare.

-este un contract cu titlu oneros,ceea ce însemnă că fiecare parte urmăreşte obţinerea unui folos,unui avantaj,o contraprestaţie în schimbul obligaţiei ce-şi asumă.Pentru asigurat avantajul rezidă în faptul că în schimbul primei de asigurare plătite,el obţine protecţia pentru sume mai mari pe toată durata contractului,fapt ce îi asigura stabilitatea financiară.Societatea de asigurări are avantajul că fructifică primele de asigurare prin alimentarea fondului de asigurare,prin efectuarea de investiţii,etc.;

-este un contract cu executare succesivă,adică prestaţiilor prevăzute în contract nu se efectuează dintr-o dată,ci în mod treptat si în timp,până la expirarea valabilitaţii sale.Asiguratul este obligat să plătească primele la termenele stabilite,iar asigurătorul să ofere continuu protecţia prin asigurare.Există însă şi posibilitatea eşalonării plăţii primelor deoarece valabilitatea contractului se întinde pe o lungă perioadă de timp,fapt ce demonstrează caracterul succesiv al realizării contractului.

-este un contract de adeziune ,ceea ce înseamnă că deşi,de regulă ,este redactat si imprimat de asigurător ,la el aderă şi asiguratul.Unele contracte se negociază,altele nu.

Întrucât există mai multe societăţi de asigurări pe piaţă şi a dorinţei acestora de a-şi atrage câţi mai mulţi clienţi există o anumită flexibilitate în ceea ce priveşte adaptarea ofertelor la nevoile specifice.Ca urmare,contractele de asigurare se adaptează,se negociază.

-este un contract de bună credinţă,fapt ce presupune ca încheierea şi executarea acestuia să se realizeze cu bună credinţă între părţi.Încălcarea acestui principiu conduce la decăderea din drepturi a asiguratului.

-este un contract cu caracter aleatoriu ,asta înseamnă că la încheierea contractului părţile nu cunosc existenţa sau întinderea avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract.Este vorba de un eveniment viitor şi incert care poate duce la obţinerea de câştig sau pierdere pentru fiecare parte.În cazul asigurării,evenimentul produce numai pierdere.

Capitolul II.Principii care stau la baza contractului de asigurare

Contractele de asigurare se desfăşoară pe baza unor principii care,deşi nu sunt menţionate în contract ,trebuie cunoscute şi respectate de către cele două părţi.

1.Principiul despăgubirii

Principiul despăgubirii reprezintă cel mai important principiu al asigurării.Acesta subliniază una din funcţiile principale ale asigurării:aceea de a readuce asiguraţii în situaţia financiară pe care au avut-o înainte de survenirea evenimentului,fără a intenţiona să-i îmbogăţească în mod incorect.

Conform principiului despăgubirii,contractele de asigurare nu oferă despăgubire peste valoarea pierderilor suferite de un asigurat.Astfel spus,principiul despăgubirii prevede faptul că o persoană nu poate profita din pagubele asigurate.

Principiul despăgubirii nu presupune reparaţia completă a asiguratului.În final, despăgubirea va fi mai mică decât valoarea daunei datorită franşizei,datorită limitelor de asigurare sau datorită altor limitări privind despăgubirea.Atunci când asigurarea furnizează o despăgubire ce reprezintă doar o parte din pagubele financiare,nu se încalcă principiul despăgubirii.Totuşi,această problemă se va pune atunci când un asigurat ar putea fi supracompensat.

Raţiunea principiului.Principiul despăgubirii îndeplineşte două obiective:

împiedică asiguraţii să profite din asigurare;

reduce riscul subiectiv prin îndepărtarea interesului pentru profit;

Riscul subiectiv apare atunci când o persoană provoacă în mod intenţionat o pagubă sau exagerează valoarea daunelor produse.Specialiştii în asigurări consideră că termenul de „risc subiectiv”se referă la defecte sau slăbiciuni ale caracterului uman.De cele mai multe ori acest risc este consecinţa unei supraasigurări sau a unor circumstanţe care pot tenta oamenii să cauzeze sau să exagereze pagubele asigurate,pentru a obţine un profit.Evident,nu se doreşte ca asiguratul să fie tentat de promisiunea unei despăgubiri care depăşeşte cu mult adevărata valoare a bunului.