Cuprins
- Introducere pag. 1
- Cap.1. Tipuri de impozitare și istoricul cotei unice pag. 2
- Cap.2 Evoluția cotei unice în România și în alte țări pag. 7
- 2.1. Experința Slovaciei pag.12
- 2.2. Introducerea cotei unice în România pag.14
- 2.3. Motivele introducerii cotei unice de impozitare in Romania pag.16
- Cap. 3. Efectele cotei unice de impozitare pag.19
- 3.1. Evoluția veniturilor încasate la buget pag.21
- 3.2. Efectele pe piața muncii pag.23
- Concluzii pag.29
- Bibliografie
Extras din proiect
Introducere
La momentul introducerii cotei unice, sfârşitul anului 2004, guvernanţii explicau că principala raţiune de existenţă a acestui tip de impozitare era eficienţa în atragerea investiţiilor şi creşterea bazei de impozitare prin atragerea către zona fiscalizată a celor care evazionau statul datorită nivelurilor prea ridicate al cotelor de impunere.
România se comportă foarte bine față de alte țări din Uniunea Europeana (UE) prin cota unică de impozitare de 16%. Această rată unică (cuprinsă, de regulă, între 15-20%) este acum folosită în majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est (ECE). În anul 2004 Slovacia a fost prima țară din UE care a introdus cota unică de impozitare, urmată in scurt timp de alte tari, inclusiv Romania.
Nivelul impozitarii in Romania se situeaza intre competitiv (cota unica de impozitare) si necompetitiv (taxarea muncii), insa situatia este diferita in ceea ce priveste numarul taxelor si impozitelor, unde suntem absolut necompetitivi. Chiar daca in ultimii ani au existat initiative de a reduce numarul taxelor, al declaratiilor fiscale etc, Romania inca are un nivel anormal de ridicat al numarului acestora. Drama companiilor din Romania nu este nivelul acestor taxe, ci birocratia uriasa pe care o implica. Este greu sa-i explici unui investitor care vine in Romania, de ce, dupa mai mult de 22 de ani, aceasta tara continua sa isi sufoce economia cu structuri birocratice, institutii, reguli, declaratii fiscale care cel mai des nu aduc nici o plus valoare.
Cap.1. Tipuri de impozitare și istoricul cotei unice
Discutiile privind reforma fiscala iau in calcul, de obicei, trei variante: cota unica, sistemul progresiv si sistemul dual (o combinatie intre primele doua). Daca cota unica era de regula in toate statele industrializate in prima jumatate asecolului XIX, primele cereri pentru un sistem “puternic progresiv sau gradual de taxe”au aparut in manifestul comunist a lui Karl Marx din 1848. Ulterior statele capitaliste au fost cele care au adoptat un astfel de sistem. Eficienta diferitelor sisteme de impozitare a fost un subiect extrem de discutat. Cota unica, introdusa in mai multe tari din regiune in ultimii cativa ani isi demonstreaza viabilitatea.
Se spune că un sistem fiscal performant presupune, îndeplinirea a 3 condiţii de bază:
• simplitate,
• echitate şi
• o bază largă de impozitare.
Din păcate, niciunul din cele doua sisteme nu poate îndeplini toate aceste 3 condiţii.
Cota proporţională este caracterizată de simplitate şi de lărgirea bazei de impozitare. La nivel teoretic bătălia în ceea ce priveşte cele două sisteme se dă pe tărâmul echităţii impozitării. În cazul unui sistem progresiv, tratamentul fiscal se presupune a fi diferenţiat în funcţie de capacitatea contributivă, sistemul fiscal trebuind să-i protejeze pe cei cu venituri reduse iar sarcina fiscală să apese mai puternic pe umerii celor cu venituri mai mari.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Efectele Cotei Unice de Impozitare.docx