Cuprins
- INTRODUCERE
- CAPITOLUL 1
- Istoria impozitelor şi caracteristicile generale ale acestora
- 1. Istoria impozitului pe venit al persoanelor fizice din Romînia
- 2. Caracteristicile şi rolul impozitelor pe veniturile persoanelor fizice
- 2.1. Conţinutul şi caracteristicile impozitului pe veniturile persoanelor fizice
- 2.2. Conţinutul economic al impozitelor
- 2.3. Trăsăturile impozitelor
- 2.4. Venituri scutite de impozite
- 3. Locul şi rolul impozitelor pe veniturile persoanelor fizice în cadrul resurselor bugetare publice
- 4. Elementele tehnice ale impozitelor pe veniturile persoanelor fizice şi formele impozitelor pe veniturile persoanelor fizice
- 4.1. Elementele tehnice ale impozitelor
- 4.2. Formele impozitelor pe veniturile persoanelor fizice
- 4.3.1. Impozitele reale
- 4.3.2. Impozitele personale
- 5. Evaziunea fiscala şi efectele ei asupra societati
- 5.1. Conceptul de evaziune fiscalã
- 5.2. Evaziunea fiscală ilicitã (frauduloasă), numită şi fraudă fiscală
- 5.3. Evaziunea fiscalã internaţionalã
- CAPITOLUL 2
- Reglementări actuale privind veniturile persoanelor fizice
- 1. Reglementări actuale privind veniturile persoanelor fizice
- 2.1. Contribuabilii şi sfera de aplicare
- 2.1.1. Contribuabilii
- 2.1.2. Sfera de aplicare
- 2.1.2.1. Venituri care se supun impozitării
- CAPITOLUL 3
- Impozitarea în statele Uniunii Europene
- 3.1. Impozitul pe venit al persoanelor fizice în statele Uniunii Europene
- 3.2. Contribuţia impozitului veniturilor persoanelor fizice la formarea veniturilor bugetului general consolidat
- 3.3. Impozitarea persoanelor fizice la nivelul Uniunii Europene
- 3.4. Coordonarea fiscala la nivel European
- 3.5. Efectele dublei impuneri asupra relatiilor economice dintre state
- 5.1. Metode pentru evitarea dublei impuneri juridice internaţionale
- 5.2. Eliminarea dublei impuneri în România şi Austria
- CONCLUZII
- BIBLIOGRAFIE
Extras din licență
INTRODUCERE
Fiind greu de imaginat o societate fără impozite , criticile la adresa fiscalităţii vizează în special efectele economice ale impozitului punând în discuţie administrarea impozitului modalităţile de aplicare şi procedurile de elaborare a deciziei politice.
Progresivitatea impozitului este apreciată astăzi, în ţările occidentale , mai curând ca o frână a investiţiilor, consumului şi activităţii economice în general, decât ca un instrument de realizare a justiţiei sociale .
Impozitele sunt o formă de adunare a unei părţi din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului pentru acoperirea cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu definitiv (nerambursabil) şi fără contraprestaţie directă din partea statului.
Caracterul obligatoriu al impozitelor se refera la faptul ca că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor atat fizice cat si juridice care realizează venit intr-un anumit fel sau au in posesie un anumit gen de avere pentru care, conform legii, trebie să plătească impozit.
Statul are dreptul de impunere a impozitelor şi el se exercită, de cele mai multe ori, prin ajutorul puterii legislative (Parlamentul), iar alteori în anumite condiţii prin organele locale de stat. Parlamentul se pronuntă în directa legătură cu introducerea impozitelor de stat de importanţă naţională (generală), iar organele de stat locale pot introduce unele impozite în favoarea unităţilor administrativ-teritoriale.
În Romania, conform Constituţiei, consiliile locale sau judeţene ou obligatia să stabilească impozitele şi taxele locale, în limitele si încondiţiile legii.
Impozitele reprezintă plăţi care se fac către stat cu titlu definitiv şi nerambursabil. În schimbul impozitelor, plătitorii acestora nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egala, apropiată, sau mai mică.
Platirea impozitului pe venit este obligatoriu pentru toate persoanelor fizice si juridice care realizează un venit dintr-o anumită sursă prevăzută de lege. Micii meseriaşi şi liber-profesioniştii platesc şi ei impozite din venitul realizat de pe urma activităţii desfăşurate. Sursele prevazute de lege pot fii: salariul profitul, pentru proprietarii funciari - renta, pentru detinătorii de hărţii de valoare (acţiuni, obligaţiuni etc.) - venitul produs de acestia (dividende, dobanzi s.a.). venitul obtinut de proprietari, , venitul obţinut din drepturi de proprietate intelectuală, uzufructuari şi alţi deţinători legali din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile etc.
Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic şi social Modul concret de manifestare a acestui rol cunoaşte unele diferente de la o etapă de dezvoltare economico-socială la alta.
Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, deoarece acesta reprezinta mijlocul principal de adunare a resurselor financiare necesare pentru a acoperi cheltuielilor publice. În tarile dezvoltate impozitele, taxele şi contribuţiile procură opt, nouă zecimi din totalul resurselor financiare publice. Pentru tările care sunt în dezvoltare, ponderea impozitelor şi taxelor în totalul resurselor financiare publice înregistrează diferenţieri importante, osciland între cinci şi nouă zecimi.
Caracteristică pentru evolutia impozitelor şi taxelor în perioada postbelică este tendinţa de creştere continuă a acestora că mărime, atat absolută, cat şi relativă.
Cresterea volumului încasărilor din impozite s-a facut prin creşterea numărului celor care platesc, extinderea bazei de impunere şi prin majorarea cotelor de impunere.Majorarea cotelor de impunere a vizat impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice şi mai puţin veniturile obţinute de societăţile de capital.
In anii 70 - '80 s-a observat o accentuare a rolului impozitelor pe plan economic, concretizată în încercările statului de a folosi mai mult impozitele ca mijloc de interventie în activitatea economică, în funcţie de intenţia legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca un instrument de încurajare sau de incetinire a unei anumite activitaţi economice, de creştere ori de reducere a producţiei sau a consumului unui anumit produs, de impulsionare ori de îngrădire a comerţului exterior etc. Altfel spus, impozitele pot fi folosite pentru înfluenţarea deciziilor economice ale persoanelor fizice şi firmelor.
Economistul francez, Pierre Lalumiere, afirma că impozitele pot fi folosite pentru a stimula(sub forma exonerării) sau pentru a descuraja (pe calea suprataxării) o anumită activitate economică. Fără să înceteze a fi un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, impozitul a devenit un mijloc de interventie în domeniul economic şi social. Pe plan social, menirea impozitelor este aceea că statul procedează la redistribuirea unei părţi importante din produsul intern brut între grupuri sociale şi indivizi.
Prin ajutorul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor statul preia la buget între patru şi cinci zecimi şi chiar mai mult din PIB, în ţările dezvoltate şi între trei şi patru zecimi în ţările în dezvoltare.
Timp de zeci de ani sistemul de impozite al României a funcţionat şi s-a dezvoltat ca o componentă a modelului administrativ de conducere, construcţia şi structura sa fiind integrate într-un centralism excesiv tipic economiei socialiste.
Ca si celelalte reforme impuse de tranziţia la economia de piaţă, reforma sistemului de impozite şi taxe a fost amplu dezbătută în literatura de specialitate, fiind considerată de mai multi economişti foarte importantă pentru succesul tranziţiei.
Reforma în sistemului de impozite şi taxe, a urmărit constituirea unui sistem coerent, echitabil şi eficient, pentru a putea face faţă cerinţelor aşezării economiei pe bazele pieţei şi reconsiderării rolului statului în economia naţională.
Recent, reforma sistemului de impozite în diferite ţări a avut ca scop pe termen lung, stimularea economiilor, a investiţiilor, a comportamentelor pentru muncă, şi, în final, a dezvoltarii economice. În mod obiectiv, sensul reformei impozitelor în fostele ţări socialiste nu a fost asemanator celui derulat în ţările dezvoltate, dar va trebui în mod inevitabil, să meargă în acelaşi sens.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Impozitarea Persoanelor Fizice.doc