Etica și mass media

INTRODUCERE

În ultimii ani, etica în mass-media a devenit un subiect extrem de controversat încercându-se o clarificare a valorilor etice și morale pentru jurnalism.

Etica ține de capacitatea fiecărui jurnalist de a o respecta și de a reda informații ținând cont de obiectivitate, adevăr și corectitudine. Etica se traduce prin profesionalismul deciziilor luate de jurnaliști și poate fi considerată o etică a comunicării deoarece comunicarea este esența sistemului media.

Aceasta comunicare trebuie să respecte principiul adevărului și al obiectivității în transmiterea informațiilor către cetățeni. Acestea sunt condiții, care respectate pot face dintr-un jurnalist un adevărat profesionist, dobândind această calitate în timp. Pentru a da dovadă de profesionalism în acest domeniu, un jurnalist ar trebui, în primul rând, să-și respecte publicul, să respecte etica profesională a publicației pentru care lucrează și nu în ultimul rând, să se respecte pe sine.

În zilele noastre, întalnim tot mai puțini jurnaliști profesioniști în domeniul de activitate, iar acest lucru se datorează atât publicului amator de senzațional, cât și persoanelor cu o putere mare de influență. Drept consecință, zi de zi întâlnim tot mai mulți jurnaliști care nu respectă codul deontologic datorită acestor influențe.

Astfel, fără să ne dăm seama, mass-media ne influențează modul de a ne comporta, ajungându-se în cele mai rele cazuri să ne afecteze chiar sănătatea.

Capitolul 1. Etica şi morala

1.1 Concepte şi semnificații

Etica este definită ca "ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legăturile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială, totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei clase sau societăţi".

Putem considera etica ca fiind ştiinţa ethosului (a moralei), a binelui/răului (Socrate, Platon, Cicero), a fericirii, a virtuţii (Aristotel), a plăcerii (Aristip), a idealului social.

Rădăcina etimologică a noţiunii de etică se află în limba greacă: ethos, iar noţiunea de morală îşi are rădăcina în limba latină: mores.

Potrivit primei tradiţii de definire a eticii, aceasta este considerată o ştiinţă a comportamentului, a moravurilor, respectiv, un studiu teoretic al principiilor care guvernează problemele practice, iar morala este socotită totalitatea mijloacelor pe care le folosim pentru ca să trăim într-un mod omenesc, sau ansamblul prescripţiilor concrete adoptate de către agenţi individuali sau colectivi.

Potrivit celei de-a doua tradiţii de definire, etica este ansamblul regulilor de conduită împărtăşite de către o comunitate anumită, reguli care sunt fundamentate pe distincţia între bine şi rău.

Aşadar, putem considera etica drept o ştiinţă a comportamentului, a moravurilor, un ansamblu de prescripţii concrete sau o teorie asupra moralei. Acesta este şi sensul pe care îl oferă Wundenburger, care spune că etica reprezintă "ansamblul regulilor de conduită împărtăşite de către o comunitate anume, reguli care sunt fundamentate pe distincţia între bine şi rău, în timp ce morala cuprinde un ansamblu de principii de dimensiune universal-normativă."

În politică, administraţie publică, afaceri, media, educaţie, medicină ş.a, termenul preferat este cel de etică. Termenul morală este legat de viaţa privată, astfel putem afirma că respectăm morala în viaţa privată şi etica în viaţa publică (politică, civică, profesională).