Evaluarea pentru raportare financiară și impozitare

Capitolul 1. Noţiuni generale

Rapoartele care prezintă concluzia evaluării pentru raportare financiară trebuie să fie întocmit de către un expert ANEVAR evaluator. Conform standardelor de evaluare, există patru tipuri de experţi evaluatori ANEVAR: evaluatori de întreprinderi (EI), evaluatori de bunuri mobile (EBM), evaluatori de proprietăţi imobiliare (EPI) şi evaluatori de active financiare (EAF). Pentru a putea întocmi un raport de evaluare pentru raportare financiară în cazul evaluării terenului şi construcţiilor este necesară specializarea EPI (Evaluare de proprietăţi imobiliare). Pentru a putea întocmi un raport de evaluare pentru raportare financiară în cazul evaluării echipamentelor este necesară specializarea EBM (Evaluare de bunuri mobile). De asemenea, este recomandat ca experţii evaluatori care realizează raporte de evaluare pentru raportare financiară să aibă, în plus, specializarea EI (Evaluare de întreprinderi). Evaluarea pentru impozitare se referă exclusiv la terenuri şi clădiri. Data evaluării este 31 decembrie a anului anterior celui în care se plăteşte impozitul pe clădiri. Obiectivul evaluării pentru raportare financiară este explicarea principiilor care stau la baza evaluărilor realizate pentru a fi utilizate în situaţiile financiare ale întreprinderilor. Aria de aplicabilitate : toate clasele de active. Etapele premergătoare evaluării pentru raportare financiară cuprind următoarele:

-Analiza listei de mijloace fixe ce trebuie evaluate;

-Identificarea opţiunii societăţii privind evaluarea la valoarea justă sau alte valori;

-Identificarea elementelor specifice necesare pentru clasificarea activelor (dacă nu este făcută);

-Stabilirea premizelor evaluării;

-Analiza cerinţelor auditorilor.

Capitolul 2. Evaluare pentru raportare financiară și impozitare - Definiții și concepte

2.1.Definire

Evaluarea sau reevaluarea pentru raportare financiară este solicitată, de regulă, de societăţile a căror situaţii contabile sunt supuse auditului financiar contabil. Spre deosebire de acest tip de evaluare, evaluarea pentru impozitare este, în mod obişnuit, cerută de către direcţiile de impozite şi taxe locale pentru stabilirea cotei de impozitare. Serviciile de evaluare pentru raportare financiară sunt apelate pentru active imobilizate de natura terenului şi construcţiilor, precum şi pentru echipamente. În raportul de evaluare, evaluatorul trebuie să precizeze scopul contabil specific pentru care este cerută evaluarea. De asemenea, în acest proces, evaluatorul trebuie să respecte atât cerinţele standardelor de contabilitate cât şi cele care au legătură cu evaluarea entităţii. Evaluarea în scopuri de raportare financiară reprezintă un domeniu tratat distinct de Standardele Internaţionale de Evaluare.Standardele Internaționale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. În prezent, ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB). Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaționale de Contabilitate (IAS).

2.2. Standardul de evaluare SEV 300

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară fac distincţia dintre activele corporale şi cele necorporale. Aceste standarde utilizează în mod frecvent următoarele concepte: valoare justă, valoare amortizabilă, valoare reziduală, proprietăţi imobiliare utilizate de proprietari, investiție imobiliară, valoare contabilă, amortizare, valoare justă minus costurile de vânzare, valoare realizabilă netă, valoare recuperabilă, valuare reevaluată, imobilizări corporale, valoare de utilizare, durată de viaţă utilă.

Standarde de Raportare Financiară: orice standarde recunoscute sau adoptate pentru elaborarea situaţiilor periodice privind poziţia financiară a unei entităţi. Acestea se mai numesc şi standarde de contabilitate.