Extinderea UE cu Lituania

REPUBLICA LITUANIA

Lituania este o Cara baltica în Europa. Capitala Carii este Vilnius. GraniCa

de vest a Carii o constituie Marea Baltica. În nord se învecineaza cu Letonia, în

sud-est cu Belarus, în sud cu Polonia iar în sud-vest cu Rusia prin enclava

Kaliningrad.

Lituania formeaza un culoar terestru între enclava ruseasca Kaliningrad si

teritoriul Rusiei propriu-zise.

Cu o populaCie de 3,5 milioane, Lituania a fost dominata cea mai mare

parte din istoria sa de vecinii mai puternici. Devenita republica independenta în

anii 1920 si 1930, Lituania a fost anexata de URSS în 1940 si supusa

deportarilor si rusificarii forCate. Ea si-a redeclarat independenCa în 1991, cu

puCin timp înaintea dezmembrarii Uniunii Sovietice si, imediat dupa castigarea

suveranitaCii, si-a manifestat dorinCa de a adera la Uniunea Europeana.

Dupa capitularea Germaniei, situaCia in Europa era dezastruoasa. Criza

economica, inflaCia galopanta, insuficienCa bunurilor de consum alimentar si

industrial, lipsa fondurilor de investiCii, au obligat statele vesteuropene sa

apeleze la împrumuturi din exterior.

Avînd in vedere faptul ca Uniunea Sovietica încerca sa-Ci extinda

hegemonia pîna la Atlantic, i-a determinat pe americani sa intervina, acordând

Carilor europene fonduri pentru sectorul militar si fonduri pentru reabilitarea

economica. Sub aceste forme, Statele Unite au furnizat statelor europene 70%

din fondurile destinate reconstrucCiei. Ajutorul American nu a fost însa acceptat

si de statele est-europene. Uniunea Sovietica a refuzat în nume propriu, dar si

în numele Carilor aflate sub sfera sa de influenCa.

Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare si integrare

care a inceput in 1951 intre sase state europene: Belgia, Germania, Franta,

Italia, Luxemburg si Olanda.

Pentru aderarea la UE, trebuiesc parcurse succesiv anumite etape

standard:

- depunerea unei cereri de aderare;

- elaborarea unui aviz al Comisiei;

- derularea negocierilor de aderare;

- incheierea documentelor finale de aderare la UE.

În ianuarie 1993, Parlamentul European pronunCându-se în favoarea

extinderii, a subliniat ca statutul de membru deplin al Uniunii implica acceptarea

naturii federale a Uniunii si a tuturor regulilor si principiilor acesteia. Statele

asociate care doresc sa devina membre trebuie sa aiba:

- instituCii democrate dezvoltate în condiCiile statului de drept si al garantarii

drepturilor omului;

- structuri ale economiei de piaCa;

- sa fie dispuse si capabile sa-si asume realizarile CE, inclusive Uniunea

Economica si Monetara si Carta Sociala de la Maastricht si sa recunoasca

necondiCionat scopul uniunii politice.