Impactul Impozitării Profitului asupra Activității Întreprinderii

Cap.I Caracteristica generală a impozitului pe profit

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie directă din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles în sensul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice şi/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datorează impozit.

Sarcina achitării impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice şi/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă prevăzută de lege.

Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic şi social, cel mai important fiind rolul impozitelor care se manifestă pe plan financiar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Pe plan social, rolul impozitelor se concretizează în faptul că prin intermediul lor, statul procedează la redistribuirea unei părţi importante din produsul intern brut între grupuri sociale şi indivizi, între persoanele fizice şi cele juridice.

Impozitele directe reprezintă forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat şi în orânduirile precapitaliste, însă, o extindere şi o diversificare mai mare au cunoscut abia în capitalism.

Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcţie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzute în lege. Ele se încasează direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite.

Impozitele directe pot fi grupate în impozite reale şi impozite personale.

Impozitele reale se stabilesc în legatură cu anumite obiecte materiale (pământul, clădirile, fabricile, magazinele etc.), făcându-se abstracţie de situaţia personală a subiectului impozitului. Ele mai sunt cunoscute şi sub denumirea de impozite obiective sau pe produs, deoarece se aşează deasupra produsului brut al obiectivului impozabil, fără a se face nici o legatură cu situaţia subiectului impozitului.

Impozitele personale se întalnesc sub forma impozitelor pe venit şi pe avere, în strânsă legătură cu situaţia personală a subiectului impozitului, motiv pentru care sunt cunoscute şi sub denumirea de impozite subiective.

Impozitul pe profit este forma de bază a impozitelor personale şi a putut fi introdus atunci când s-a înregistrat o suficientă diferenţiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale.

Subiectele impozitului pe profit sunt persoanele fizice şi cele juridice (societăţile de capital) care realizează venituri din diferite surse.

Modul în care se realizează impunerea profitului realizat de persoanele juridice este determinat de organizarea acestora, ca societăţi de persoane sau ca societăţi de capital.

În cazul societăţilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se face frecvent pe baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor fizice, deoarece este dificil să se faca distincţie între averea fiecăreia din persoanele asociate şi patrimoniul societăţii respective.

La societăţile de capital, poate fi făcută o demarcaţie netă între averea personală a acţionarilor şi patrimoniul societăţii deoarece acţionarii răspund pentru actele şi faptele societăţii numai în limitele părţii de capital pe care o deţin. Profitul obţinut de o societate de capital se repartizează atat acţionarilor sub formă de dividende (proporţional cu participarea lor la capital), cât şi la dispoziţia societăţii pentru constituirea unor fonduri. Această repartizare a profitului permite luarea în considerare a mai multor modalităţi de impunere a veniturilor realizate de societăţile de capital şi anume: