Importanța Relațiilor Publice în Dezvoltarea Afacerilor pe Plan Extern

Introducere

Prin lucrarea de faţă, “Importanţa relaţiilor publice în dezvoltarea afacerilor pe plan extern”, am urmărit stabilirea interdependenţei afacerilor externe faţă de relaţiile publice şi rolul pe care îl au relaţiile publice în influenţarea şi dezvoltarea afacerilor pe plan extern.

Relaţiile publice reprezintă un fenomen al secolului al XX-lea ale cărei origini intră adânc în istorie, într-un fel, sunt la fel de vechi ca şi comunicarea între oameni.

Ani de zile, relaţii publice au avut o funcţie limitată, şi anume de a transmite informaţii mass-media. Edwund T. Pratt jr., preşedinte al Pfizer Inc. Spunea: „Scopul era de a ne face cunoscut numele şi de a face reclamă noului nostru produs, dar şi de a consolida relaţia corporaţiei”.

Relaţiile cu mass-media şi publicitatea produsului încă domină, în mare măsură, activitatea multor departamente corporatiste de relaţii publice, dar complexitatea vieţii moderne dă relaţiilor publice un nou rol, mult mai extins şi mai influent.

Membrii personalului de relaţii publice ar trebui să activeze ca analişti de informaţie şi publicişti, arată R.D. Liley, preşedinte al companiei americane „Telefon & Teflegraf”. Ei trebuie să fie capabili să interpreteze corporaţia pentru lume şi lumea corporaţiei.

Personalul de relaţii publice joacă un rol important în înţelegerea de către conducere a modului în care funcţionează mass-media şi a rolului pe care acestea îl îndeplinesc în societate.

Din această perspectivă, administraţia, mangementul reprezintă primul şi cel mai important beneficiar al eforturilor lor.

Teoreticienii proceselor de comunicare îi numesc pe ce care lucrează în relaţii publice „agenţi de legătură”. Sociologii se referă la aceştia ca „elemente de legătură a două zone de frontieră”, prin aceasta înţelegându-se că cei ce lucrează în relaţiile publice realizează transferul de informaţii între două sisteme.

După cum reiese din ultimele rânduri ale unui document oficial privind relaţiile publice, elaborat de Societatea de Relaţii din S.U.A., „specialiştii în relaţii publice fac uz de o multitudine de deprinderi de comunicare profesională şi joacă un rol integrator în cadrul organizaţiei şi între organizaţia propriu-zisă şi mediul exterior”.

Practic, termenul relaţii publice a ajuns să fie denumit de mass-media şi marele public în alte moduri. Astfel, multe dintre marile firme americane preferă, de exemplu, termenul de comunicaţii corporatiste.

Conform Ghidului Comunicaţiilor Corporatiste (Directory of Corporate Comunications) din 1983, sintagma comunicaţii corporatiste este utilizată de 108 firme, după cum reiese din lista întocmită de revista „Fortune”, ce cuprinde 500 din firmele americane cele mai mari.

Termenul înglobează toate tipurile de comunicare din cadrul unei firme, cum ar fi publicitatea, publicaţii ale angajaţilor, biroul de ştiri, redactarea discursurilor, relaţiile cu

Introducere

comunitatea, probleme guvernamentale şi telefoanele instalate special pentru a permite accesul rapid al clienţilor la firma respectivă.

Conţinutul muncii specialistului în relaţii publice constă în: activităţi de scriere şi editare de materiale pentru diferite categorii de public, cultivarea şi menţinerea unor relaţii bune de colaborare cu mass-media, crearea identităţii de companie/ corporaţie cu mijloacele publicităţii corporate, comunicarea orală şi eficientă cu indivizi şi grupuri în cadrul întâlnirilor, prezentărilor sau alte tipuri de evenimente colective, producţia de broşuri, rapoarte, filme şi programe multimedia ca mijloace importante de comunicare, organizarea de evenimente speciale- conferinţe de presă, expoziţii, „zile deschise”, competiţii şi programe de premiere pentru activităţi deosebite, toate având ca scop câştigarea atenţiei audienţelor specifice. Cercetarea şi evaluarea sunt două din activităţile de bază ale specialisului de relaţii publice.

Lucrarea este structurată în patru capitole şi şase subcapitole aşa cum se vede în cuprins:

În Cap. I Relaţiile publice, am încercat definirea acestora şi scoaterea în evidenţă a principalelor caracteristici, funcţii şi obiective precum şi valoarea şi importanţa lor. Firmele actuale de consultanţă oferă mult mai multe servicii decât prima mare firmă americană, Publicity Bureau, înfiinţată în 1900 la Boston.

În Cap. II. Afacerile externe, am stabilit atât domeniul cât şi organizarea afacerilor externe. Afacerea este o formă de activitate ce presupune utilizarea unor resurse (umane, materiale, financiare) în scop lucrativ, adică pentru obţinerea de câştig (profit), afacerile externe sunt în general bazate pe import şi export.

DEX, 1996:”Afacerea este o tranzacţie financiară, comercială sau industrială, bazată, de obicei, pe speculă sau speculaţii.”

În Cap. III. Importanţa relaţiilor publice în dezvoltarea afacerilor pe plan extern, am arătat cât de importante sunt relaţiile publice în desfăşurarea şi dezvoltarea afacerilor externe, dacă sunt bine gestionate şi folosite

Principalele forme de comunicare de acest tip sunt: publicitatea , prin mass media sau prin propriile materiale publicitate, promovarea vânzărilor, promovarea sponsorizării – finanţarea activităţilor culturale sau sportive, articole care prezintă organizaţia în publicaţii de specialitate, organizarea de standuri la târguri şi forumuri

Există deci multe forme de promovare a imaginii, valorii, produselor sau serviciilor specifice orgnaizaţiei.

Cap. IV. Concluzii ce se desprind din această lucrare sunt că, relaţiile publice îşi aduc un aport deosebit, în contextual actual al afacerilor, în condiţiile globalizării şi internaţionalizării afacerilor.