Impozitul pe Veniturile Microîntreprinderilor

O microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ 4 condiţii la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent si anume:

o realizează venituri, altele decât cele din consultanţă şi management, în proporţie de peste 50% din veniturile totale;

o are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;

o a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro;

o capitalul social al persoanei juridice este deţinut de persoane, altele decât statul, autorităţile locale şi instituţiile publice.

Există însă şi excepţii la definiţia de mai sus şi anume nu poate fi microîntreprindere persoana juridică română care:

- are capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de angajaţi;

- desfasoara activitati in domeniul bancar;

- desfasoara activitati in domeniile asigurarilor si reasigurarilor, al pietei de capital, cu exceptia persoanelor juridice care desfasoara activitati de intermediere in aceste domenii;

- desfasoara activitati in domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor.

Opţiunea de plată a impozitului

Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului începând cu anul fiscal următor, dacă îndeplinesc condiţiile de a fi considerate microîntreprinderi şi dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

Microîntreprinderile care aleg să plătească impozitul aferent acestui tip de societăţi pot opta pentru plata impozitului pe profit începând cu anul fiscal următor. Ele trebuie să comunice opţiunea organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea declaraţiei de menţiuni pentru persoanele juridice, asociaţiile familiale şi asociaţiile fără personalitate juridică. Opţiunea se exercită până la data de 31 ianuarie a anului fiscal următor celui pentru care s-a datorat impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Pot opta pentru plata impozitului şi microîntreprinderile care desfăşoară activităţi în zonele libere şi/sau în zonele defavorizate.

O persoană juridică română care este nou-înfiinţată poate opta să plătească impozit pe venitul microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacă:

- realizează venituri, altele decât cele din consultanţă şi management, în proporţie de peste 50% din veniturile totale si daca capitalul social al persoanei juridice este deţinut de persoane, altele decât statul, autorităţile locale şi instituţiile publice la data înregistrării la registrul comerţului

- are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv în termen de 60 de zile de la data înregistrării.

Microîntreprinderile nu mai aplică acest sistem de impunere începând cu anul fiscal următor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile de a fi microîntreprindere.

Dacă pe parcursul anului fiscal una din condiţiile care atestă caracterul de microîntreprindere nu mai este indeplinită contribuabilul este obligat ca începând cu anul fiscal următor să nu mai aplice impozitul pe venit chiar dacă ulterior îndeplineşte aceste criterii.

La calculul impozitului pe venit datorat de microîntreprinderile care îşi încetează existenţa în urma operaţiunilor de divizare, dizolvare sau lichidare nu sunt impozitate: rezervele constituite din profitul net, rezervele constituite din diferenţe de curs favorabil aferente capitalului social în devize sau disponibilului în devize, precum şi sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit pe profit, repartizate ca surse proprii de finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare, potrivit legii, pentru societăţile care pe parcursul perioadei de funcţionare au fost şi plătitoare de impozit pe profit

În cazul unei persoane juridice care se înfiinţează sau îşi încetează existenţa, anul fiscal este perioada din anul calendaristic în care persoana juridică a existat. În cazul lichidării unei microîntreprinderi într-un an fiscal, perioada impozabilă încetează o dată cu data radierii din registrul unde a fost înregistrată înfiinţarea acesteia.

Cota de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor este: 2% în anul 2007; 2,5% în anul 2008; 3% în anul 2009.

Dacă, în cursul unui an fiscal, o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în veniturile totale este de peste 50% inclusiv, aceasta va plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal. Calculul şi plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-au depăşit aceste limite. La determinarea impozitului pe profit datorat se scad plăţile reprezentând impozitul pe veniturile microîntreprinderilor efectuate în cursul anului fiscal. Cursul de schimb LEU/EUR pentru determinarea echivalentului în euro a veniturilor realizate de microîntreprinderi este cel comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi a fiecărei luni a perioadei căreia îi este aferent venitul respectiv.